Interviu

Interviu cu Dragoș Stoian -trainer, speaker, blogger, team leader Speakers’ Arena Bucureşti şi membru Toastmasters Club Bucureşti (English Speaking Club), Graphic Designer la  TVR (Televiziunea Română)

    

Adriana Vîlceanu: Ești trainer, blogger, membru al clubului Toastmasters din București, cu alte cuvinte ai  foarte multe activități, cum reușești să te împarți între viaţa personală și profesie?  

Dragoș Stoian:  Pot să spun că time managementul este o provocare pentru mine, la fel ca pentru toţi cei care vor să facă foarte multe lucruri. Mărturisesc că uneori nu apuc să fac tot ceea ce îmi propun, pentru că nu vreau să neglijez nici viaţa personală nici activitatea mea. Din când în când mai sacrific din somn şi dorm 5-6 ore, visul meu este să pot dormi 3-4 ore pe noapte fără consecinţe asupra sănătăţii.

A.V: Am citit pe site-ul „Obiceiurile Măiestriei” foarte multe articole care se bazează pe  încrederea în sine, pe dezvoltarea personală, mai exact pe om și pe valorile/calitățile

acestuia, ce înseamnă pentru tine dezvoltarea personală?

D.S: Unii cred că dezvoltarea personală este reprezentată de new age, traininguri, meditaţie, gândire pozitivă, legea atracţiei etc. Dar, dorinţa noastră de a ne îmbunătăţi ca oameni există din timpuri străvechi, încă din antichitate oamenii îi cunoşteau importanţa şi aveau principii puternice în acest sens.

Pentru mine dezvoltarea personală înseamnă orice lucru pe care îl faci pentru a deveni mai bun şi pentru a-i ajuta pe ceilalţi. Pentru asta este nevoie să conştientizezi că poţi fi şi poţi face mai mult. Dezvoltare propriei persoane poate fi reprezentată chiar şi de cele mai simple lucruri, cum ar fi să alergi în parc sau să înveţi lucruri noi despre cum îţi poţi controla emoţiile.

A.V:Pasiunea ta, și anume dezvoltarea personală a luat naștere din dificultățile trecutului, poți descrie o situație care te-a marcat?

D.S: Am trecut prin multe dificultăţi, ca orice om, şi acum sunt recunoscător pentru acele momente pentru că m-au făcut să caut alte experienţe şi mi-au dat dorinţa să-i ajut pe cei care trec prin clipe asemănătoare.

O situaţie dificilă ce m-a marcat în mod pozitiv - când am fost disponibilizat de la un loc de muncă destul de “călduţ”, unde nu mai progresam în nici un fel. Faptul că nu am reuşit să mă angajez timp de 5 luni m-a făcut să-mi pun întrebarea “Eu de fapt ce vreau să fac cu viaţa mea, ce scop am eu?”

Şi după ce m-am întrebat de foarte multe ori răspunsul a venit – mi-am dat seama că vreau să fiu trainer în cadrul dezvoltării personale şi să inspir oamenii să fie mai buni, să-şi descopere ponteţialul.

A.V: Scopul tău este ”sa devii mai bun în fiecare zi pentru a-i ajuta pe ceilalți să-și descopere resursele interioare, să-și dea seama cât de valoroși sunt”, pe tine cine te-a ajutat să realizezi acest lucru?

D.S: Primul meu mentor a fost Liviu Păsat, un prieten bun care ţine traininguri sub marca “Trezeşte banii din viaţa ta”.  Apoi am învăţat de la alţi traineri şi speakeri cu care rezonam.

În acest moment pot spune că aproape toţi oamenii din jurul meu mă ajută să fiu mai bun, într-un fel sau altul, şi mai ales iubita mea care mă susţine şi mă ajută în tot ceea ce fac.

A.V: Trăim în secolul vitezei, fiecare persoană este interesată mai mult de binele propriu și mai puțin de binele celorlați, cu toate astea, tu îți dedici o parte din timp oamenilor din jurul tău. De ce faci asta?

D.S: Eu cred că e foarte bine să fim interesaţi de propria persoană, să ne apreciem şi să ne dezvoltăm tocmai pentru a putea contribui mai mult în vieţile celorlalţi.

Fac asta pentru că îmi place foarte mult şi pentru că am credinţa că pot avea un efect benefic asupra oamenilor prin acţiunile mele.

A.V:  Când ai vorbit prima dată în fața unui public larg ? Care au fost sentimentele ce te-au încercat în acel moment?

D.S: Prima dată când am vorbit în public a fost la grupul de public speaking Speakers’ Arena. Am avut emoţii foarte mari, cineva mi-a spus la sfârşit că am stat cam încordat – într-adevăr, încercam să nu se vadă că tremur!

A fost unul dintre cele mai grele, dar şi cele mai frumoase momente din viaţa mea, pentru că la sfârşit câţiva oameni din public mi-au spus că ceea ce le-am transmis i-a ajutat să vadă lucrurile altfel. Şi atunci s-a născut pasiunea mea pentru vorbitul în public şi training.

A.V: Ai participat la evenimente live cu mari traineri internaționali, precum Anthony Robbins, T. Harv Eker, Joseph McClendon, ce ai învățat de la aceștia?

D.S: Am învăţat foarte multe lucruri, dar îţi voi spune 2 din cele mai importante:

1. Mi-au insuflat dorinţa de a contribui, de a-i ajuta pe oameni să-şi îmbunătăţească viaţa, de a face împreună o lume mai bună;

           2. Am realizat că energia şi tinereţea vin în primul rând din mentalitate, din mintea noastră. Toţi aceşti oameni sunt trecuţi de 50 de ani şi totuşi sunt într-o formă de invidiat, au o vitalitate ce le permite să vorbească ore întregi pe scenă şi totul porneşte de la scopul lor de a-şi transmite mesajul către participanţi

A.V: Cum spuneam, ai articole care abordează latura încrederii în sine, a fost vreun moment în viață care te-a facut să-ți pierzi încrederea în tine?

D.S:  Chiar faptul că am avut în trecut mari provocări legate de încredere m-a făcut să prefer acest subiect!

În adolescenţă eram foarte timid şi ascundeam asta sub masca rebelului, care vrea să pară inaccesibil pentru a nu-şi recunoaşte vulnerabilitatea. După ce am negat că am vreo problemă cel puţin 4 ani, paharul s-a umplut şi nu am mai suportat să fiu aşa de închis, mai ales din punct de vedere social. Atunci am căutat dezvoltarea personală şi asta mi-a schimbat complet viaţa.

A.V:  Care sunt schimbările ce au intervenit în viața ta în urma aplicării metodelor și

principiilor din dezvoltarea personală?

D.S: Dezvoltarea personală a avut un mare impact asupra mea, m-a ajutat să-mi schimb valorile, să-mi îmbunătăţesc relaţiile cu ceilalţi şi mai ales cu mine însumi.

Iar cel mai important a fost faptul că mi-am găsit pasiunea şi scopul în viaţă. Partea frumoasă e că practic aceste lucruri, pot să spun că este un sentiment incredibil să poţi face ce îţi doreşti cu adevărat - sunt recunoscător în fiecare zi pentru asta.

Bineînţeles că mai am multe de învăţat şi aplicat, ne dezvoltăm continuu pe parcursul vieţii noastre. Un singur lucru pot spune: atunci când începi să aplici principiile din cărţi şi cursuri, e necesar să te înarmezi cu răbdare şi perseverenţă. Pentru că nu o să iasă mereu din prima şi vei risca să spui că „nu funcţionează”.

A.V: Te-ai gândit vreodată să scrii o carte despre încredere, dezvoltare personală și să aduci mici sugestii ce pot reprezenta un  răspuns sau o soluție la problemele celor din jurul tău?

D.S:  Da, am în plan acest lucru, va fi o carte foarte practică, un manual pe care îl vei putea folosi în viaţa de zi cu zi – în funcţie de situaţie vei aplica exerciţiile sau mentalităţile necesare.

A.V:  Dragoș, este ceva ce ai vrea să faci, dar nu poți, fie din cauza timpului, fie din alte

cauze?

D.S: Mi-aş dori să pot călători mai mult cu iubita mea (în toată lumea), să creez mai multe programe de dezvoltare personală pentru a inspira mai mulţi oameni, să ţin traininguri alături de cei mai mari traineri ai lumii. Şi să fac filme artistice motivaţionale.

Şi sunt absolut convins că prin acţiunile pe care le fac azi aceste lucruri se vor transforma în realitate în scurt timp.

În final vreau să adaug ceva: îţi mulţumesc din suflet pentru oportunitatea acestui interviu, mi-ai adresat nişte întrebări care m-au ajutat şi pe mine să-mi clarific sau să-mi amintesc anumite lucruri.

Apreciez mult efortul tău şi îţi urez cât mai mult succes!

Grăbită sunt și eu, grăbit este și timpul

Trec printr-o perioadă deloc favorabilă. De ce? Am insomnii! Poate și de la cafea, dar fără ea cum aș putea eu să rezis atât. Să lucrez, să citesc, să gătesc etc? Ieri am scos ceva cărți de la naftalină, mi-am aranjat biblioteca și mi-am zis „acum am de lucru”. Câteva din acestea mi-au tercut prin mână pe la 6-8 ani, dar și acum. Spre exemplu, Mateiu Caragiale (Remember). Abia aștept să ajung acasă. Când am atâtea de făcut mi se pare că-mi trece timpul extrem de repede, că nu apuc să fac nimic din ceea ce-mi propun. Mă identific așa bine cu timpul. În ultima perioadă mă grăbesc, nu aștept...Nu am fost așa. Oare, timpul mă corupe încet, încet, dar sigur? 

Omul jucariilor

Nimic in viata mea  nu s-a intamplat fara rost. Am 20 de ani si sunt o persoana foarte jucausa. In ciuda faptului ca nu ma simt ca la 20 de ani, ci mai mare,  sunt un om al jucariilor . Pe la vreo 3-4 anisori  visam la un avion, acum lucrurile s-au schimbat. Imi amintesc de acea perioada cand imi imploram parintii sa-mi ia toate jucariile pentru copii pe care le vedeam in magazine.

Nimic nu se compara cu o papusa mare sau o masinuta cu, care sa ii oftic pe baieitii alaturi de care imi petreceam timpul. Cand am implinit 4 ani, tatal meu mi-a oferit oferit un bebelus exact ca bebelusul bolnav  de pe Jucarii-Online.eu.
 
Imi amintesc reactia mamei mele, ii reprosa tatalui meu ca imi prea aduce jucarii avand in vede ca am o gramada. Pentru mine nu erau o gramada, pentru mine nu erau suficiente niciodata. Este adevarat, eram un copil rasfatat pana sa am un fratior. Atunci el se bucura mai mult de atentia parintilor mei, dar si de jucarii. Pe la 6 ani imi doream foarte mult o casuta de papusi. Dar, nu am mai primit. Chiar si azi ii reprosez mamei ca eu nu am avut o casuta, in schimb fratele meu si acum are masina de politie care a costat chiria mea in momentul de fata si nu, numai.

Fiind data de 6 ani la scoala, deja jucariile mele se transformasera in caiete, pixuri, betisoare cu, care invatam sa numar  etc. La inceput era frumos, apoi ma plictiseam. Toate jucariile imi erau stranse si aveam doar lucruri serioase.  Dar, cand am crescut mi-am dat seama ca parintii mei chiar imi cumparasera  toate jucariile, insa eu nu am pastrat prea multe. De exemplu, toate papusile erau tunse, mainile le luam si imi imaginam ca le prajesc sau picioarele le taiam cu un cutit, apoi spuneam ca au suferit accidente.:)) In schimb, bebelusul s-a ales doar cu o manuta rupta, pe care i-am reparat-o eu la 19 ani. Fratele meu le are aproape pe toate. Eu, mi-am luat jucarii si acum la 20 de ani. Culmea, inca imi cumpar. Si cum se apropie Sarbatorile Sfintelor Pasti chiar ma gandeam ce sa-mi iau mie  si  ce sa le iau  nepoteilor  mei. Anul trecut de Pasti am primit o camila de plus de la un verisor, anul asta nu stiu ce voi primi, dar daca cineva isi doreste sa afle ce imi doresc, ei, bine tot jucarii. De asta mi se si spune omul jucariilor. 

Si, ca tot am vorbit de Sarbatori va urez la toti ``Paste fericit si multe jucarii!`` 


Acest articol a fost scris pentru: 
Campania Jucarii-Online.EU

Rătăcire

    Și vine vremea câteodată,

Când, din oglinda unei ploi,
     Mireasa inimii uitată îți
face semn de înapoi.
     Ș-atunci te-ntorci în vechea gară
ai gândul că vei revedea
     Acelaș` tren de
odinioară,
din care ai plecat cândva...

Pasiunea mea, invidia altora

Mă întreba acum două zile o prietenă  care sunt schimbările ce au intervenit în viața mea de când mă aflu la Timișoara. Sunt multe. Orice avantaj are un dezavantaj și invers.  Draga mea prietenă, schimbările din viața mea sunt evidente:

• familia mea este formată din 3 persoane (mama, fratele și eu)
• sprijinul de care m-am bucurat în momentele alea, mă bucur și acum, însă de la un număr de persoane mai restrâns, le pot număra pe degete;
• prietenii mei au rămas lângă mine;
• verișoarele cu care am copilărit sunt alături de mine (spre exemplu, varămea care obișnuia să mă lase nemâncată când eram micuță). 
• eu am devenit alt om, sunt slabă, mă bucur de naturalețea mea, îmi ador buclele(ceea ce înainte nu făceam);
• etc   

Nu regret o clipă faptul că am ales Timișoara. Știu, alegerea mi-a fost criticată de multe persoane, chiar din familie. Unii consideră ca Timișoara e un moft, alții știu exact de ce sunt aici. Am fost dezamăgită când persoanele pe care mă bazam m-au lăsat baltă, dar acum le mulțumesc. Acum sunt un om mult mai puternic și cum mulți au vrut să mă vadă la pământ nu s-au putut întrista mai mult decât atunci când mi-au văzut reușitele.
Tristețe mare pe ei!!!!Mă întreb dacă ei ar fi trecut prin ceea ce am trecut eu, ce ar fi făcut? Pentru că deja sunt la pământ, dar dacă ar fi fost în locul meu?

Perla - simbolul iubirii noastre

Lucrurile nu sunt întâmplătoare. Deși, sunt așa mic am adus  fericire imensă  în viața ta și în casa ta. Am apărut într-un magazin și am evoluat în sânul unei familii. Ți-am fost alături când ai îngenunghiat în fața ei, când emoțiile îți provocau palpitații și te-au făcut să-ți pierzi cuvintele. Sunt eu, inelul cu perle ce a trăit alături de tine tot ceea ce era mai frumos.

Pe ea ai cunoscut-o într-un magazin, nu într-unul  de perle, ce-i drept, dar nu te-ai dat bătut până nu ți-a lăsat un număr de telefon și promisiunea că vă veți revedea, la fel cum nu ai plecat  fără mine. Din momentul în care te-a acceptat pe tine în viața ei,  m-a acceptat și pe mine. De atunci mă bucur de mângâierea și atenția  ei zilnică.  La scurt timp am sesizat pe gâtul ei subțire si minunat un colier cu perle. Am fost trist! M-am simțit o perioadă neglijat, pentru că acest colier i-a captat toata atenția. Desigur, și eu am rămas vrăjit de el, de câtă putere avea asupra ei. Îi oferea strălucirea unui soare și zâmbetul unei prințese.

Nu se plictisea să-l privească. În sfârșit, a sosit și ziua cea mare. Ziua în care ați pășit în lăcașul lui Dumnezeu, ziua în care v-ați jurat iubire eternă, ziua în care v-ați unit destinele pentru totdeauna și în care ați devenit doi într-unul. Deși, la început am fost trist și gelos pe colier, în timp am devenit cei mai buni prieteni. Cu toții au fost frapați de frumusețea voastră, de voi, dar și de noi. Perlele îi conturau frumusețea nemaiîntâlnită iubitei tale soții. Când i-ai cuprins mâna într-a ta am simțit emoțiile și sentimentele ce vă legau, iar când ai luat-o în brațe, colierul a picat blând pe umărul tău. V-am fost alături, eu , inelul cu perle, împreună cu prietenul meu, colierul în acea zi minunată. M-am simțit vinovat pentru că am avut un moment de gelozie, însă acesta a reapărut în viața mea și a prietenului meu la scurt timp. Într-o zi am tras cu urechea  si te-am auzit când ai spus că îi vei aduce alte cadouri cu perle. Broșa si brățara cu perle aveau să devină noii noștri prieteni. Ne-am înfuriat îngrozitor! Chiar nu vă mulțumeam?

Într-o seară, colierul mi-a mărturisit că te-a auzit când îți pregăteai un discurs. „Oricâte cadouri ți-aș oferi nu sunt suficiente. Îți mulțumesc pentru că mă iubești, pentru că m-ai acceptat așa cum sunt și mă iubești pentru ceea ce sunt, chiar și atunci când las capacul de la pasta de dinți desfăcut. Azi, mi-ai dat o a doua veste ce mi-a schimbat viața. De azi,  numai sunt doar   un soț, ci și un tătic fericit. Draga mea, știu că cel mai mare cadou ești tu, dar această broșă ți-o dăruiesc pentru a-ți aminti de ziua în care mi-ai dat această  veste minunată, iar brățara ti-o dăruiesc pentru că îmi dai șansa în fiecare zi să mă trezesc lângă tine și să îți spun te iubesc în fiecare clipă a vieții.  Am vrut ca și acestea să fie  cu perle, pentru că perlele simbolizează iubirea noastra.  Amintește-ți, draga mea!”

 Abia acum am înțeles cu ce prilej i-a oferit soțul o brățară și o broșă soției lui iubite.  Deci, noi ne  lărgim cercul de prieteni, iar familia așteaptă un nou  membru. Dragă colierule,  trebuie să ne cerem scuze pentru egoismul nostru și să-i acceptăm pe cei trei membri, pentru că sunt sigur că în ziua în care bebelușul ne va atinge inconștient, soția lui se va bucura din nou de alt cadou cu perle.

 „ Cu cât mai multe perle, cu atât mai multă iubire!”

 Acest articol a fost scris pentru:
Campania Cadourisiperle.ro(Blogawards 2013)