16 aprilie 2013

Grăbită sunt și eu, grăbit este și timpul

Trec printr-o perioadă deloc favorabilă. De ce? Am insomnii! Poate și de la cafea, dar fără ea cum aș putea eu să rezis atât. Să lucrez, să citesc, să gătesc etc? Ieri am scos ceva cărți de la naftalină, mi-am aranjat biblioteca și mi-am zis „acum am de lucru”. Câteva din acestea mi-au tercut prin mână pe la 6-8 ani, dar și acum. Spre exemplu, Mateiu Caragiale (Remember). Abia aștept să ajung acasă. Când am atâtea de făcut mi se pare că-mi trece timpul extrem de repede, că nu apuc să fac nimic din ceea ce-mi propun. Mă identific așa bine cu timpul. În ultima perioadă mă grăbesc, nu aștept...Nu am fost așa. Oare, timpul mă corupe încet, încet, dar sigur? 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu