19 mai 2012

Prietenia....Ironia prieteniei.....

Hmmmm!!! Hello, în primul rând......Ghici de ce am ales acest titlu....???Am ales acest titlu pentru ca anumite persoane pe care eu le-am considerat importante nu fac altceva decât sa-mi dovedească , ca nu valorează nimic...Nici nu mă mai mir..Când eram mică, pe la 3-4 ani cu toții puteau spune că sunt cel mai rău copil pe care  l-au cunoscut vreodată...De ce? Nu suportam să pierd sau să fiu bătută....Eram mică și rea....Acum , la 19 ani.....poate sunt și rea, dar am alte concepții, adică nu fac ceea ce mi se face.....pentru că pentru mine „răzbunarea este arma prostului„...iar eu cum am zis...nu sunt geniu, dar pot deveni....dar mă consider un om corect, inteligent....am câteva calității remarcabile....Din  păcate oamenii la care eu țin nu mă apreciază...și chiar dacă nu vrei tot doare...doare pentru că trăiești cu ei, dormi lângă ei, mănânci cu ei......de fapt, au devenit familia ta.....Aiurea.....avea răposatul de tati dreptate când zicea„ Nimeni niciodată nu te va iubi mai mult ca mine și mama ta„...Corect!Credeam ca aceste persoane vor realiza ce înseamnă săp tratezi un om așa, fără să-ți facă ceva....dar? Ce-mi pasă....știu ce am de făcut.....Pun mâna învăț ....mă angajez....și nimic altceva....până la urmă oamenii din jurul meu nu au habar ce pot face eu.....Să fie sănătosi....Ironia prieteniei este că presupușii prieteni...când nu mai au nevoie de tine te dau la o parte.....sau „când ne convine de tine....bine, când nu, nu..,...ele-s 2 eu una...și....Până la urmă...am amintirea unui tată minunat și sfaturile ce ma ajută și acum....si toată viața mă vor ajuta....și mai am o mamă (the best friend)...și fratele meu....Sunt o norocoasă.....chiar dacă acum ”prietenii mei”....mă tratează așa....asta este IRONIA PRIETENIEI...

17 mai 2012

Totul către nimic...

Nu există zi în viața unui om în care să nu existe un nimic....Aiureli...Nimicuri sunt peste tot..Nimic în tot..totul în nimic...ce înseamnă asta?
Nu demult viața mea s-a schimbat radical.....Nu mulți oameni au înțeles asta.....Unii au plecat de lângă mine fără să le pese ceea ce simt, alții au prins curaj și s-au apropiat de mine fără să mă întrebe dacă vreau...Dar , ce era să-mi mai doresc...ce era să mai uit, să mai vreau....căci investisem totul în oameni ce credeam că mă iubesc....în nimic....Mi se pare ciudat că și timpul ăsta îl investesc tot în nimic...El trece, rănile rămân, viața mă  distruge,,,,.....și dacă mă gândesc la mine simt că înnebunesc...Ascult, învăț, sufăr, mor , dar sunt ceea ce trebuie să fiu...UN OM....
E un vânt infernal....și îmi trec prin cap o mie de gânduri...oare acest vânt nu îmi poate lua sutele de gânduri ce nu-mi dau pace?
Ți se întâmplă des să te cuprină dorul? Dar, dorul de oameni ce te-au rănit?
Ți se întâmplă să plângi , să simți că ți s-au terminat lacrimile, iar atunci să te prăbușești, să vrei să pleci...undeva , departe?
 Mi se întâmplă asta zilnic, în fiecare zi, în fiecare secundă din viața mea...și nu reușesc....Oare ?
Oare cât voi mai vrea să fac tot?
  Căci merg spre un drum gol unde nimeni mă așteaptă și nimic fac.....

16 mai 2012

Nici prea lentă , nici prea rapidă...? SESIUNEA

Hello!
Ieri am scris ceva destul de trist...Dar, cum azi nu mai este 15 mai ...voi fi mult prea bucuroasă să povestec cum am petrecut această zi...
M-am trezit nici prea târziu, nici prea devreme...la 10:30...Mi-am luat o cafea si ceva să mănânc și am deschis laptop-ul ..bazându-mă pe ideea că voi citi ceva știri ...dar, de unde? Intru pe facebook...și ce să văd ....14 iunie, examen,.....OMG...reacția unei studente din primul an...OMG....deja?
Deja, dar ce să mai aștept?
Și uite așa vine sesiunea....peste noi ca zăpada ....nu știm de ce să ne temem....de ziua când vom da examenul...sau de ziua când vom afla rezultatul...Oare?


Tu , student, etc, etc....de ce te-ai teme?


Eu nu mă tem.....decât de faptul că trebuie să fug la seminar....deci?

ș......ș...șș

Succes...și celor ce au sesiune...și mieȘ:!: d:d



15 mai 2012

15 mai....

Ce înseamnă pentru voi 15 mai? Ei bine, probabil....nimic...15 mai  reprezintă o zi specială pentru mine .În primul rând, azi este ziua de nașteren a  bunicului din partea mamei, ziua de naștere a colegei mele de apartament...Zi destul de frumoasă...Însă,....15 mai este ziua care mi-a luat tatăl pentru totdeauna....Acel om puternic și minunat, plin de viață și mândru de mine , fratele meu și de mama mea s-a stins din viață în această zi..De fapt, anul trecut 15 mai a picat duminica....Tatăl meu a decedat de ziua socrului lui și i s-a făcut parastas de ziua tatălui lui. Ne-a părăsit când aveam cea mai mare nevoie de el....Mă întreb în fiecare seară cum ar fi fost dacă l-aș fi sunat de aici , din Timișoara și aș fi vorbit cu el...Nu am crezut că o să ajung să plâng de dor....Îmi e atât de dor de omul ce l-am iubit.....Și mă gândesc cum să rezist pentru mama și fratele meu...Afară plouă , iar în sufletul meu va fi mereu o ploaie interminabilă.....Mereu voi avea nevoie de părintele meu....omul care mi-a dat viață, care m-a crescut și care a fost alături de mine tot timpul....Tatăl meu, prietenul meu, modelul meu, eroul meu....această zi mi te-a răpit fără măcar a-ți mai putea vorbi....de ce..NU ȘTIU...și cum să-mi stăpânesc lacrimile și dorul de striga„tată„?