1 martie 2013

1 martie...

O zi minunată de început de lună. Sunt fericită. Fericită pentru că trăiesc și mă pot bucura de mărțișoare, de oameni minunați și de prietenii mei foarte, foarte puțini, dar adevărați. Și, cum fericirea mea este atât de mare, iar timpul foarte scurt nu pot să fac decât un singur lucru, și anume să vă urez pe această cale o zi cât mai plăcută, un început de lună minunat și o primăvară frumoasă.

24 februarie 2013

Vocile puterii

      „Cel mai longeviv și mai tânăr purtător de cuvant din România ultimilor ani, Adriana Săftoiu, ne oferă o probă redutabilă de istorie prezentă vorbită, la propriu și la figurat.”(Emil Hurezeanu)
Într-o  seară când mă pregăteam pentru un ultim examen am decis să inspectez și alte rafturi ale bibliotecii. Trecând cu privirea pe la fiecare raft ochii mei au fixat o carte, mai exact „Vocile puterii. De vorbă cu purtătorii de cuvânt”, carte scrisă de Adriana Săftoiu. Am terminat cu examenul și am decis să merg acasă într-o scurtă vacanță. Era ora 5, 5 și ceva  dimineața când m-am apucat să citesc din ea. Am lăsat-o o clipă și am ațipit. Trenul mergea foarte repede, îmi era imposibil să dorm așa ca pe la ora 9 m-am reapucat să citesc.
       Ziariști, prieteni și colegi, pentru puterea de a avea răbdare, cu acest rând începe adevărata poveste sau, mai bine spus mărturisirile unor oameni, unii cunoscuți, alții mai puțin cunoscuți.  Apoi, Adriana Săftoiu povestește cum a scris cartea și cine a ajutat-o . În 2003 a început primele interviuri pentru această carte, iar până în decembrie 2006 a renunțat de cel puțin patru ori să le publice.Într-un final a decis și a publicat totul. Motivul pentru care a considerat că e mai bine să facă cunoscută activitatea purtătorilor de cuvânt de la cele două instituții principale ale statului, Guvernul și Președenția, e mult mai simplu de redat decât motivele pentru care s-a opintit în a face publice aceste interviuri.
Publi, purtătorul de cuvânt poate părea -în percepția publicului- un martir chinuit de comunicatele proprii pe care le prezintă. Aparițiile sale sunt strict legate de acest tip de mesaj, dar purtătorul de cuvânt e mult mai mult decât un prezentator de comunicate oficiale, iar acest lucru poate fi constatat și din aceste interviuri. Bătălia lui se duce, deși nu s-ar crede, mai degrabă cu cel pe care îl reprezintă decât cu presa.  Aceasta este doar o parte din cuprinsul cărții ce mie mi-a atras atenția. De ce? Pentru că, nu de puține ori publicul are tendința de a analiza tot ceea ce vede, de a critica, dar nu și de a încerca să cunoască.
Când voi termina de lecturat voi prezenta una sau doua personaje ce mie mi-au atras atenția.
Cu siguranță, pentru unii această carte nu are niciun farmec. Dar, asta nu contează. Ceea ce contează cu adevărat este că mie imi place și consider că mă ajută din toate punctele de vedere.

Fiecare este responsabil de ceea ce este și ceea ce devine...