Suntem pierduți într-o societate care ne ia din fiecare câte ceva. Ne rătăcim pe drumuri de nimeni înțelese. Așa uităm cu adevărat semnificația lucrurilor mărunte. Ce sunt de fapt aceste lucruri mărunte? Cum fiecare om este diferit și opiniile sunt diferite. Pentru unii lucrurile mărunte înseamnă o plimbare într-o zi de duminică alături de o persoană dragă, iar pentru alții călătorii de lungă durată etc. Nu este atât de importantă însemnătatea lucrurilor mărunte, cât faptul că uităm să ne bucurăm de ele, dar nu numai. Îmi vin acum în minte o serie de momente, ce meritau mai multă apreciere la timpul lor. Nu știu dacă voi începe a le povesti în ordine cronologică, dar cu siguranță mă va influența impactul ce l-au avut asupra mea. Au existat momente când am fost atât de preocupată de probleme, că am uitat într-o vreme scurtă lucurile ce azi formează încă un strat din viața mea. Zilele acelea în care mă bucuram nespus de mult doar de plimbările pe malul Begăi, unde luna plină îmi devenise companie, zilele în care Parcul Botanic avea să fie locul în care mă „ascundeam” de fiecare dată când simțeam nevoia să evadez. Atâtea lucruri frumoase pierdem pentru că rămânem conectați la agitația din jurul nostru și realizăm suficient de târziu, cât să putem doar să ne amintim. Nu de puține ori mi-am zis „Dacă aș da timpul înapoi... ”.
Acum stau serios și mă gândesc „oare ce-aș face...?” E firesc să mă gândesc la realizări care să mă bucure, să mă ajute, dar unele lucruri dacă nu sunt făcute la timpul lor, nu vor mai fi făcute niciodată. Trăim în secolul vitezei, motiv pentru care nu poți sta zile întregi încercând să-ți construiești roboțelul din pachete de țigări, căci responsabilitățile te cheamă. Avem responsabilități de mici, dar parcă, cu cât creștem mai mari, cu atât și responsabilitățile devin mai mari. Probabil asta e legea vieții. Suntem mici cu greutăți și responsabilități pe măsură. Doar că atunci când suntem mici ne plângem „vai, dar, am atâtea responsabilități, sunt atât de mari...” Când devenim oameni în toată regula de ce nu putem transforma responsabilitățile în unele mici?Și, așa trecerea timpului ne face să uităm de lucrurile mărunte,de cele care sunt parte din viața noastră, iar interacțiunea cu ele ne fac ceea ce azi suntem.
