Timpul trece, anii trec...

Luni, ora 20:29...stau în fața compului și mă gândesc că timpul nu mai are rabdare , însă în același timp îmi pun întrebarea dacă el a stat vreodată  în loc pentru noi ?Sigur....niciodată!Trece așa repede, însă rănile tot răni rămân.. Clar! Va venii acea zi mult așteptată...ziua de 11 februarie...fără el, fără tatăl meu....Îmi amintesc că în fiecare de zi de 11 februarie , dimineața până să plec la școală  tatăl meu  se trezea și venea în camera mea și mă pupa urându-mi „La Mulți Ani!„....Acum.....Tatăl meu va face asta, dar în alt mod.....11 februarie ....ziua în care voi face 19 ani, iar 12, ziua următoare tatal meu ar fi împlinit 45 de ani.....Trist!....