25 ianuarie 2014

Scrisoare către tati


Salut, omule! Ce mai faci? Eu sunt bine! În curând împlinesc 21 de ani, dar fără ca tu  să-mi alături (din nou). Mă întrebam dacă mă mai privești, dacă vrei să știi ce mai fac, cum o mai duc. Încep prin a-ți spune că mi-e dor de tine, că aș fi vrut să vii anul acesta la mine când o să am ceremonia de absolvire, să-ți povestesec despre mine, despre tot. Hmmm....nu poți, așa-i? Știi, se fac 3 ani de când ai plecat, dar cred că și de vor trece sute de ani tu tot acolo vei fi, în inima mea! N-am să-ți scriu prea multe, o să fiu scurtă! Noi suntem bine! Probabil dacă ai fi fost și tu ar fi fost și mai bine, dar cum îmi spuneai cândva „tată azi ești, mâine cine știe”. Mmmm....mai voiam să-ți spun că probabil ziua mea de naștere va fi una cu zăpadă, ca atunci când trăiai, când mă așteptai venind de la școală și-mi spuneai „mai ai puțin și faci 18 ani...chefuim!  Îți mai amintești? Eu îmi amintesc totul cu lux de amănunte. 

Ne lipsești mult și nu de puține ori aș vrea să îți mai cer un sfat! Îmi e dor de tine și așa-mi va fi mereu, dar imaginea ta a rămas vie în sufletul meu și mă ajută să merg prin viața asta. (Sper că ești la curent cu tot ce se întâmplă :D)

Te iubesc!

„Cum {iarna nu-i ca vara}, nici {la munte nu e ca la câmpie}”

       Încă din titlu vreau să menționez caracterul unor persoane ce ar tebui să ne ofere sprijin. Când am văzut la televizor ce s-a întâmplat în Apuseni am rămas pur și simplu șocată. Am decis să urmăresc acest caz îndeaproape și încă sunt tare afectată. Au murit două persoane. Situația în care au murit este îngrozitoare. Nu mi-am imaginat vreodată că autoritățile sunt sau vor fi așa pasive, indiferente. Ion Burlui ( fostul șef IGSU) a ținut să spună cum „iarna nu-i ca vara”, nici „la munte nu-i ca la câmpie”. Radu Stroe a făcut declarații de care eu am rămas șocată în adevăratul sens al cuvântului. Da, fostul Ministru de Interne! Și nu mai vreau să continui, ci doar vreau să menționez că demisia lor e inutilă. Faptul e consumat: doi oameni sunt morți. Sunt îngrozită și afectată! Pentru că mi se pare inadmisibil ca în 2014 să nu fi capabil să loclalizezi niște oameni ce ar fi putut supraviețui. Până la urmă toți oamenii aceia care le-au dat hainele de pe ei, care au improvizat tărgi pentru a-i căra pe cei implicați în accident au fost mai capabili decât toții „competenții” care ne conduc. 
Totuși, încă sunt în stadiul în care-mi adresez întrebări...„N-am primit ordin”...ordin să ce? să salvezi niște oameni? Trebuia să primească ordin? O tragedie! O țară fără valori! Pentru că valorile se pierd în în același timp cu oamenii! Sunt foarte multe de spus despre acest caz, dar la ce folos?

Tot ceea ce pot să mai zic este faptul că mi-e frică să trăiesc în propria țară! E posibil să fiu salvată de un om de rând și omorâtă de alții! Este și ăsta un risc...!


22 ianuarie 2014

Lucrurile făcute împreună

Lucrurile făcute împreună sunt cele care au un succes garantat. Când vrei să faci ceva și ai  ajutor este și mai bine. Pe de o parte, pentru că o idee nu strică, iar pe de altă parte, compania cuiva parcă te ajută să treci mai repede peste anumite momente. Indiferent despre ce situație  vorbim și indiferent de cine îți ține companie Și astăzi am decis să-mi pun iubitul la treabă, să-l învăț cum stă treaba prin bucătărie...Și lucrurile au decurs mai bine decât mă așteptam...