Imi amintesc reactia mamei mele, ii reprosa tatalui meu ca imi prea aduce jucarii avand in vede ca am o gramada. Pentru mine nu erau o gramada, pentru mine nu erau suficiente niciodata. Este adevarat, eram un copil rasfatat pana sa am un fratior. Atunci el se bucura mai mult de atentia parintilor mei, dar si de jucarii. Pe la 6 ani imi doream foarte mult o casuta de papusi. Dar, nu am mai primit. Chiar si azi ii reprosez mamei ca eu nu am avut o casuta, in schimb fratele meu si acum are masina de politie care a costat chiria mea in momentul de fata si nu, numai.
Fiind data de 6 ani la scoala, deja jucariile mele se transformasera in caiete, pixuri, betisoare cu, care invatam sa numar etc. La inceput era frumos, apoi ma plictiseam. Toate jucariile imi erau stranse si aveam doar lucruri serioase. Dar, cand am crescut mi-am dat seama ca parintii mei chiar imi cumparasera toate jucariile, insa eu nu am pastrat prea multe. De exemplu, toate papusile erau tunse, mainile le luam si imi imaginam ca le prajesc sau picioarele le taiam cu un cutit, apoi spuneam ca au suferit accidente.:)) In schimb, bebelusul s-a ales doar cu o manuta rupta, pe care i-am reparat-o eu la 19 ani. Fratele meu le are aproape pe toate. Eu, mi-am luat jucarii si acum la 20 de ani. Culmea, inca imi cumpar. Si cum se apropie Sarbatorile Sfintelor Pasti chiar ma gandeam ce sa-mi iau mie si ce sa le iau nepoteilor mei. Anul trecut de Pasti am primit o camila de plus de la un verisor, anul asta nu stiu ce voi primi, dar daca cineva isi doreste sa afle ce imi doresc, ei, bine tot jucarii. De asta mi se si spune omul jucariilor.
Si, ca tot am vorbit de Sarbatori va urez la toti ``Paste fericit si multe jucarii!``
Acest articol a fost scris pentru:
Campania Jucarii-Online.EU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu