Cand a inceput si cand s-a terminat?

Ma intreb si azi dupa 9 luni, aproape 10 cand a inceput si cand s-a terminat.....Sunt zeci de seri de cand s-a terminat, de cand am plecat....degeaba....Unde este tratamentul? Unde este remediul? Nu e seara in care dorul sa nu puna stapanire pe mine..Si, de ce? De ce doar pe mine?Tu esti cuprins in valul iubirii....sigur nu imi mai sti nici numele....Nu mai sti nimic de mine...Mi se pare incorect ca Dumnezeu sa ma pedepseasca doar pe mine, iar pe tine sa te premieze....De ce? Tu ai fost cel care ai gresit, iar eu cea care a platit? Unde-i corectitudinea?  Ba mai mult....sa stai seara de seara si sa te uiti la luna, la stele...la habar n`am ce si sa te gandesti la o persoana care ti-a infipt cutitul in inima...este deja prea mult..esti prea norocos....Ma intreb daca sti cum este ca atunci cand ai nevoie de un om ca de apa el sa te minta, sa te insele, sa te jigneasca...?si...fara motiv....Ai ideee de cate ori am vrut sa fug undeva departe sa nu mai aud de nimeni, de oameni, de tine, de voi....Unde?Unde-i acel Dumnezeu care-i ajuta pem toti? Din cate imi amintesc pe mine m-a uitat/....si de ce?....Cu totii gresim, dar de ce platim doar unii?  Ma simt rapusa din nou de acelasi sentiment de neputinta....de un dor pe care nu il voi putea explica vreodata, deoarece nici ceea ce am simtit  si simt pentru tine nu am putut explica, caci daca ar fi explicabile sentimentele nu ar mai exista.... Cand imi amintesc de tine...o fac din toata inima si cu tot dragul, dar cand ma gandesc cat de mult  m-ai ranit, m-ai lovit.....te urasc....Sunt zile cand imi doresc sa sufar de amnezie ....au fost nopti cand mi-am dorit sa nu  ma mai trezesc ,.....stiu....e gresit ceea ce vreau, dar cand imi amintesc de tine, lacrimile nu tin cont si isi fac loc pe obrazul meu.....Nici nu mai stiu de cand nu am mai zambit din si cu toata inima....nici nu mai cred ca voi mai putea iubi din si cu toata inima......mi-am irosit timpul si sentimentele....Am investit intr-un vanzator de iluzii ,ceea ce puteam da altor persoane demne .Un om  care m-a facut sa cred, ca atunci cand lumea ma va lovi va fi aici cu mine, langa mine. a primit mai mult decat  avea nevoie ...de ce?....Oare , ce suflet sa am sa ma mai gandesc la un mincinos....?Oare mai exista om caruia sentimentele sa nu i se stinga in atata timp....oare?...Cate intrebari as pune, dar cand ma gandesc ca nimeni nu imi va raspunde......Nimeni nu poate raspunde in locul tau, cum nimieni nu poate fi ca tine....Dar , daca vreodata roata se va intoarce si iti vei aminti de acel om caruia i-ai intors spatele intr-un moment destul de dur ...ma tem ca nu voi putea ierta.....si ca voi calca pe sufletul tau cu toata greutatea si din tot sufletul asa cum ai facut tu...Nu-mi va pasa daca am promis...sau nu...daca te-am iubit....dar pana acolo mai este cale lunga....Nu am un suflet asa negru , incat sa uit in cateva secunde.....daca cineva m-ar ajuta sa scap de aceasta durere , parca interminabila.......probabil ca acela va fi DUMNEZEU....

O viata noua...

Hei! M-am apucat de treaba. Ultima data cand am scris am fost dezamagita de anumite persoane, dar deja ma simt minunat, caci fara sa-mi dau seama ma detasez de ei...si...chiar nu-mi pasa....Ma simt norocoasa pentru ca traiesc, pentru ca in ciuda problemelor am reusit sa ma mobilizez, sa accept, sa infrunt......si ma simt mai mult decat norocoasa pentru ca am inceput o noua viata......Vreau sa am grija de sanatatea mea si de mine, vreau sa ajung pe culmi neatinse....Nu-mi mai pasa nici de oamneii care ma dezamagesc, care ma urasc, care ma vor la pamant....nu-mi mai pasa...Chiar daca ducem o viata impreuna ...nu-mi pasa....Si, de ce? Pentru ca nu-mi plac prefacutii, cei care ``vai, ce rau imi pare de tine.....vai, cum sa te ajut?``..Aiureli,....astea sunt de fapt ``vai, ce bine-mi pare``....Dar, ce imi pasa....Imi plac oamenii maturi, care stiu sa-si asume responsabilitatea....cei care suporta consecintele......De fapt....imi plac OAMENII....Imi plac oamenii....mai buni ca mine....ador sa am oamenii mult mai buni ca mine....pentru ca ei ma ajuta sa realizez ca trebuie sa ajung unde mi-am propus....Ei ma ajuta sa lupt ....Si cel mai important....de la ei pot invata lucruri utile.....prefacutii nu au loc in viata mea.....Nici vorba.....Ma simt o norocoasa...chiar daca de cele mai multe ori ghinionul nu m-a ocolit.....Si ma simt minunat pentru ca indiferent ce va urma....in viata mea...stiu ca sunt un OM.....si chiar de au mai ramas foarte putini.....Ii voi cauta......si de vom fi putin ,..nu-i bai.....Vom avea ce altii...niciodata nu vor putea obtine....DEMNITATE.....