Ieri copil, azi adult!

Trece, trece repede! Ieri copil, iar azi adult. Ieri nu aveai griji, erai alintat, plin de ifose, azi nu-ți vezi capul de treabă, nu ai idee ce te mai așteaptă. Ce-i și vremea asta!

Ieri erai mic și lumea era a ta, erai „necopt” și plin de vise. Aveai mulți prieteni, iar marea ta grijă era cum să ieși la joacă, cum să-ți vezi prietenele, cum să te plimbi și cum să-ți iei note mari la școală. 

Ieri nu mai este azi!:) Nimic nu mai este ca ieri, azi și mâine. Azi te trezești și vezi că ai probleme, griji, dar nu prieteni. Sesizezi că prietenii copilăriei se schimbă, tu te schimbi! Copilăria și maturitatea sunt două perioade unice. Ce nu trăim la timp, niciodată nu mai trăim!

Mă uit la mine și-mi dau seama că mă schimb de la o zi la alta. Acum nu mai vorbesc de prieteni, ci de foștii! Este trist, dar nu în totalitate, pentru că acum am alți oameni alături de mine și singură mi-am ales pătura socială în care să mă învârt.

Am mult de lucru, extrem de mult, dar e bine. Îmi place să lucrez, relaxare la mine înseamnă să lucrez. Însă, printre picături îmi amintesc de anii copilăriei. Cu amuzament mă gândesc cum oamenii din locul  natal  mă vedeau precum o fetiță aiurită. Am fost copil și eu, azi sunt un adult în toată firea. Îmi amintesc de prietenii și colegii din liceu și mă întreb, de ce nu mai seamănă nimic cu perioada aia?

Sunt conștientă în sinea mea că nici nu îmi mai doresc să fie ceva la fel. Îmi place acum, îmi plac oamenii ăștia, îmi place ce fac, îmi plac și rudele ce mi le-am făcut. Ieri eram copil și aveam bunici și verișori, azi sunt adult și am alți părinți (socrii), pentru că părinții lui Alin sunt și ai mei, am cumnați etc. Azi e așa diferit de ce am trăit ieri. Ieri îmi plăcea orice băiat care avea ochii negrii, azi am un om minunat lângă mine. 

Copilăria mea a fost frumoasă! Spun cu tărie că am trăit clipe minunate și sunt mândră de educația mea, restul se numește reeducare (de asta fiecare este responsabil). Mă bucur pentru oamenii copilăriei mele care au ajuns unde și-au dorit, dar și mai mândră sunt de cei care nu au uitat de unde au plecat și au rămas oameni. Sunt fericită că acasă este casa unde tatăl și mama mea mi-au format o fundație a educației, unde mi-au desenat amintiri cu zâne și mașinuțe, unde iarna m-a învățat că orice fractură de mână e plăcută. Sunt atât de fericită când mă gândesc la toate aceste lucruri. 

Totuși, conștientizez că nu aș mai putea trăi fără ce am acum. Am și copilărie și maturitate. Am și prieteni, am și familie! Sunt o trecătoare prin viață, dar o fericită! Am de toate, chiar și griji!:) 

Sigur, nu mai am prietenii de acasă sau legăturile s-au rupt, poate nici rudele nu mă mai văd ca atunci când eram doar o năzdrăvană de câțiva anișori, dar ieri rămâne în dimensiunea specifică, iar azi e dimensiunea maturității!

Uneori sunt supărată că trece timpul, dar sunt conștientă că trecerea lui mi-a oferit experiențe multe și frumoase, chiar și alea rele intră aici, pentru că și din ele am învățat ceva bun. Pentru azi, pentru perioada asta nu aș schimba nimic, pentru ieri, totul aș schimba, exceptând amintirile oferite de părinții mei, pentru că și ieri și azi au fost alături de mine și au fost singurii care mi-au ținut sfoara întinsă. Ieri mi-au alimentat visele, azi se bucură cu mine de reușite! Mama de aici, tata de acolo! 

Ieri acolo, azi aici! Ieri cu ei, azi cu voi! 

Teroare, lacrimi și durere!

Sunt îngrozită! Vineri seara, pe la 23:00, facebook-ul era plin de mesaje, de chestii oribile. Cu tableta în mână, sus-jos, sus-jos (știți...lipsa de chef), observ că un prieten a postat o chestie, gen - 20 de morți...Colectiv. Hmm, zic eu! Ăsta face mișto sau...?

Dau un search și văd că orice aș scrie, Colectiv și morți era știrea ce ocupa primele pagini ale ziarelor. Sigur, exagerare jurnalistică, zic din nou! Culmea, pentru prima dată mi-aș fi dorit să fie asta, dar nu, nu a fost! Din contră, tragic, îngrozitor și posibil! În fine, mă pun la somn. 

Sâmbătă la prima oră, ca în fiecare dimineață, deschid televizorul, dar de data aceasta să văd știri, nu să ascult muzică. Încep să butonez, de la un canal la altul și nu observ decât că au murit oameni. Peste tot auzeam același subiect, subiect ce avea în componența sa două cuvinte: moarte și colectiv.

Ok! Nu-mi plac astfel de discuții, dar curiozitatea nu mi-a dat liniște. Atâtea întrebări m-au bulversat și am tot căutat informații despre acel nenorocit club care a luat vieți, prea multe vieți. Apoi, am văzut impertinențe ale oamenilor cum că din cauza sărbătorii de Halloween sau a muzicii rock s-a întâmplat asta. Cred că asta mă înfurie teribil. Părinți, prieteni, iubiți, frați plâng la capetele celor dragi, iar unii dintre noi, care am fost norocoși stăm să căutăm teorii. Treziți-vă! Nu muzica, nu sărbătoarea, nimeni, ci din cauza unor reguli simple pe care le puteam respecta, au murit oameni și au fost distruși alții. În loc să ne gândim cum să ajutăm, cum să susținem, noi ce facem? Vaiii, muzica rock le-a adus moartea! Nu am nimic cu nimeni, nu oblig pe nimeni să iubească acest tip de muzică, dar ar trebui să aveți respect. În loc să puneți etichete, mai bine ajutați!

Apoi, o altă problemă ar fi discuția care am văzut-o cu unii dintre acționarii clubului, Întreb și eu acum, ca fapt divers, cum mama dracului să nu ai idee despre planurile celor ce organizau concertul. Mai întreb, nu se face un contract cu niște chestii acolo? Apoi, oameni buni, nu știați că v-ați pus burete pe pereți și pe tavane sau nu știați cât de repede poate lua foc? Pe bune? Îți trebuie multă școală să îți dai seama cât de repede ia foc un burete!

Sigur, dau vina și pe noi ca popor. Suntem permisivi, prea permisivi, suntem slabi și ne convine acel puțin. Nu am pus niciodată problema că „bă, suntem ființe umane!”.

Până să văd acest caz, nu mi-a trecut prin cap că pot să mor într-o seară în care vreau doar să mă distrez sau să mă relaxez. Mi-am dat seama încă o dată că nimănui nu-i pasă de noi, că degeaba avem un Guvern, un Președinte și ce mai vor ei să fie. A trebuit să moară oameni ca să ne dăm seama că este nevoie să respectăm reguli, a fost nevoie de tragedii ca să observăm că nu avem spitale. Mai lăsați Bisericile, că deja o dăm în prostie. Chiar aveam o discuție cu cineva la un moment dat, la fiecare colț de stradă vezi farmacii, săli de jocuri. În fiecare zonă a orașului găsești o Biserică. Nu am nici cu Biserica o problemă, dar fără exagerări.

Sunt îngrozită și nu aș vrea să mai văd oameni care caută teoriile ..., ci aș vrea să văd unitate.

Apropo, acum înțelege toată lumea pentru ce există reguli? 

Alergătura!

Este stupid să te gândești că viața ta s-a transformat într-un proiect pe care trebuie să-l duci la sfârșit. Din nefericire, oamenii abordează viața la fel ca pe un proiect. Mă mir că mai avem curaj să ne plângem de neajunsuri. Să alergi după bani, să muncești fără să te mai gândești la tine, înseamnă asta viață? Nu știu să răspund, dar știu că banul te schimbă mult și poate că nu în bine. 

Puțini sunt care își mai amintesc cine sunt. Îmi este dat să văd oameni care se gândesc doar la câștiguri. Aproape zilnic mă lovesc de întrebarea referitoare la veniturile mele. Așa trăiesc unii - din curiozitatea pentru alții! Și eu muncesc mult și câștig raportat la volumul de muncă depus. Și da, fac chestii care-mi plac, dar nu am făcut din zilele mele doar bani. Așa cum am mai spus - proiectele vin la mine singure! Sunt norocoasă și oportunistă, dar muncesc și foarte mult! Totuși, curiozitatea mea față de câștigurile altora nu există! Sunt interesată doar de reușitele mele, iar ele nu întârzie să apară! 

Alergați după bani dacă asta vă aduce fericire, dar aveți grijă că și banii se termină!

Știut și neștiut

M-am gândit mult și apoi am pus pe hârtie. Sunt chestii pe care tu le cunoști sau nu. Depinde atât de om, cât și de situație. Am fost prinsă într-un cerc al tristeții și am omis lucruri, ce cândva îmi aduceau zâmbetul pe buze. Apoi, cercul a devenit unul al fericirii și am uitat ce mă face tristă. Și ca să fiu sinceră, tristețea mi-o aduc oamenii și mediul. 

Când am luat decizia să plec, lumea mi s-a urcat în cap. Și nu mi-a păsat, iar acum lucrurile stau altfel. Nu am de gând să stau mult nici aici, pentru că în fiecare zi devin din ce în ce mai convinsă că trebuie să merg în altă parte. Mi-am ales Canada, este scopul meu. Și nu voi renunța la el nicicând. Mă paște necunoscutul din nou, dar asta e! Prefer să trăiesc între oameni necunoscuți, prefer noutatea și nu plafonarea. Aici au rămas așa oameni puțini. Mă uit și observ că totul se rezumă la bani. Rude, prieteni etc...nu mai există. Ei vin și pleacă! Desigur, plec și eu din viețile lor și nu mă voi întoarce nici atunci când m-or striga! Asta e! Știut sau neștiut, nimic nu mai e nou! Însă, pașii mei caută viitorul în alt loc, cu alți oameni. 

Scopul eșecului

Despre eșec am tot auzit. Și eu și tu avem parte de un eșec, iar el nu vine atunci când vrem, ci atunci când suntem fericiți. Nu asta contează, ci aș vrea să punctez aici o chestie: scopul. Toți spunem că orice lucru se întâmplă cu un scop. Pe mine mă cam macină răspunsul. Care-i scopul eșecului? Pentru mine există două variante: una - ce urmează o să fie mai bine, alta - dezastrul e aproape! Și nu, nu sunt pesimistă, dar o altă variantă eu nu mai văd, ori e bine, ori nu. Scopul și eșecul cred că sunt legate mână-n mână. Totuși, situațiile de eșec ne duc la ieșiri din fire și dacă nu avem o graniță psihică, ne-am asemăna cu niște picături de cerneală răspândite într-un bazin cu apă. 

Și revin cu măreața întrebare: mai cunoști tu, omule, un alt scop al eșecului?

Apropo de scop, când vrem să le atingem suntem precum  un cățel ce se străduiește să-și pună labele pe stăpân, masă și chiar fereastră. :)

Și asta e o zi!

Este o zi ca orice zi! Nimic nu se compară cu o zi de căcat, o zi în care toate-ți merg pe dos, o zi e și asta. Mi-am amintit despre discuția cu moartea. Ee, ce discuție și asta! E simplu, mori și gata! Ce jale, ce lacrimi, dar ce amintiri! Nu-i bai! Au mai murit și alții nu suntem noi singurii. Probabil crezi că spun aberații acum, dar nu! Sunt chestii reale. Crezi că ești singurul muritor? Nu, nici gând!Ți se plâng urmele o vreme, apoi te uită! Și? Lasă, omule, treci și peste moarte! Mai greu e să treci prin viață...Cred că a trăi este o artă a dracului de grea!

Cândva mă raportam la voi...

Istoria oamenilor a început în urmă cu mult timp, însă istoria fiecăruia dintre noi poate începe și se poate încheia în orice moment al zilei. Nu contează funcția pe care o reprezinți, nici mașina cu care faci furori în oraș, nici salariul ce-ți permite excursiile în Turcia, Spania etc, contează ce ești tu. Calitatea ta ca om conteză, nimic altceva. Dă-ți seama de ce ești și ce vrei să faci, realizează că nu ai timp prea mult la dispoziție. Nici dacă ai 20 de ani, nici 60 - timpul e relativ! În fine, utilizează-l în mod productiv, alege să fii fericit și să zâmbești mai des! Nimănui nu-i pasă de reușitele sau problemele ce la ai. Fiecare are preocuparea lui. Nu uita că nu trăim într-o societate care să-ți ofere luna de pe cer, tu trebuie să-ți aduci luna și cerul. Când aud despre oamenii ce organizează cursuri în orice domeniu, realizez că ei fac ceva cu timpul lor. Eu să fac ceva doar ca să fiu în rândul lumii, mai bine nu fac! Până la urmă depinde de fiecare la ce lume se raportează. 

Prin urmare, timpul mi-l folosesc în favoarea mea. Așadar, am luat o carte și am dat pagină după pagină, astfel am ajuns la rezultatul dorit. La Theta Healing. Evident, aflasem despre tehnica theta de ceva vreme, dar când ai nelămuriri și curiozități este normal să cauți mai mult. Am căutat și pe Internet și am văzut tot feluri de cursuri, dar nici măcar unul dintre ele nu era prezentat ca aici. Acum am sesizat că se va organiza un curs de seri de vară. Ce vrea să însemne asta? În primă fază nu știu nici eu, dar am citit pe site și mi-am făcut o mică idee. Însă, dacă și voi vreți să vă lămuriți cu și despre Theta Healing, accesați site-ul www.copiicurcubeu.ro și nu doar citiți, ci înscrieți-vă la cursuri!

Mai jos vă voi prezenta cursurile viitoare din luna Iulie:

1. Theta Healing Retreat: Modul Compact Theta Healing, 22 – 26 Iulie 2015, MAMAIA
2. Cursul de Bază Theta Healing – Curs de Seri de Vara
3. Mind & Soul – Theta Healing Retreat, 30 iulie – 2 august 2015, Lara, jud. Cluj

Muncim în străinătate sau suntem sclavi la noi în țară?

Trăim într-o țară în care piața muncii nu ne mai oferă prosperitatea, ce cândva exista. Mulți spun că în comunism lucrurile erau mai bune, însă cu siguranță, pe atunci erau de altă părere. Nimic nu se compară cu vremea aceea, având în vedere că regimul nostru este unul democratic. Totuși, adevăr există în cele spuse de oamenii, ce au prins timpurile acelea: lucrurile erau mai bune, dar nu pe toate planurile. Existau locuri de muncă, iar azi nu știu dacă neapărat ducem lipsă de ele, dar este cert un lucru, oamenii nu mai au nici serviciile de altă dată și nici salariile cu care să-și permită măcar să conviețuiască la un nivel decent. 

Locuri de muncă în Austria
Locuri de muncă Germania
Îngrijire persoane Germania
Îngirjire persoane Austria
Joburi în străinătate

La un moment dat povesteam cu bunicii mei despre vremea marelui dictator, Nicolae Ceaușescu. Și  spuneau că cică, cine nu muncea de bunăvoie, era luat cu forța. Astăzi, locurile de muncă sunt așa cum sunt, dar nici oamenii nu se sinchisesc prea mult. La noi este în floare cerșitul, că deh „ e grele statul 8h sau 12h la muncă”. În fine, fie ne plângem, fie ne complacem, nici nu mai contează, cu locurile de muncă și ocuparea lor stăm prost! Prin urmare, oamenii apelează la diferite agenții de recrutare pentru a-și găsi un loc de muncă în străinătate. Cei mai mulți caută locuri în care să îngrijească bătrâni în Austria sau Germania. Printre agențiile ce plasează forță de muncă din România în străinătate se numără și Deki Jobs! Agenția asigură un loc de muncă în străinătate tuturor persoanelor care le solicotă ajutorul! Probabil că așa cum m-a frământat și pe mine întrebarea „De ce merg să îngrijească bătrâni în Austria sau în Germania?”, așa și alții se preocupă să găsească un răspuns. Răspunsurile sunt simple, printre care se numără salariile pe care le primesc ei acolo. Munca în străinătatea nu este ușoară, dar unii o aleg, pentru că merg pe principiul „Sunt deja sclav la mine-n țară...!”.

Să trăim!

Este o vorbă-n lumea asta care spune că nu contează cât trăiești, ci contează modalitatea în care o faci. Este straniu să te gândești la cum ai putea să trăiești, dar este simplu să înțelegi. Trăiești cu intenție, iar asta este suficient. Trăiești pentru că vrei și mori la fel. Căci, moartea este și ea o cale. Uneori trăim pentru nimic și murim la fel. Ne plângem de nereușite, dar ne complacem. Nici noi nu știm ce putem să facem și care sunt capacitățile noastre reale. Însă, cu ajutorul unor oameni putem descoperi ce vrem de la viața noastră și care este scopul nostru pe acest pământ. Cursurile de Theta Healing te pot ajuta să te descoperi. 

Cursuri Theta Healing

Cel mai important este nu doar că te vei descoperi pe tine, ci și copilul tău are șansa să-și dea seama care este rolul lui. Un curs de theta healing ajută pe oricine, indiferent că vorbim despre adulți sau nu. Având în vedere că vorbim despre modalitatea în care trăiești, articolul „Trăiește cu Intenție” îți poate fi de ajutor. 

Participă la cursurile theta și vei conștientiza încotro te îndrepți. Poți lua parte la cursurile de theta healing în Cluj Napoca, Arad și chiar în afara țării, în Valencia. 

Mai multe...

Ai dubii despre copilul tău?

Agentie Detectivi Particulari Bucuresti

Evolutia societatii in care traim arata despre conduitele adolescentine ca apar pe la varsta de 11 ani si
nu de la 14 ani asa cum credeam. Curiozitatea adolescentilor este din ce in ce mai mare, la fel si dorinta de a fi mare, de a experimenta, de a cunoaste si pun adesea in dificultate parintii care cu greu inteleg aceste transformari.

Astfel de griji au incept sa-si faca si o famile din Cluj, parinti a doi baieti de 10 si 16 ani, care isi puneau des intrebari despre fiul cel mare. Suspiciunile s-au intensificat in momentul in care au inceput sa dispra bani atat din portofelul tatalui, cat si al mamei.

Mai mult...

Curs de bază Theta Healing

Dezvoltare Emoțională și Spirituală pentru Copii (7 – 14 ani), 24 – 27 Iunie, CLUJ NAPOCA

Luna Iunie nu se anunță a fi doar foarte călduroasă, ci și foarte productivă. Dacă ai drum la Cluj, atunci participă și tu la cursul de dezvoltare emoțională din data de 24-27 Iunie. Nu uita, copilul tău dacă are vârsta cuprinsă între 7-14 ani, este potrivit pentru acest curs. 

În fapt, cursul theta healing se adresează doar copiilor între 7-14 ani! 

Printre obiectivele cursului se numără: 

• se perceapa ca persoana, ca fiinta emotionala si spiritual,
• isi inteleaga natura divina si totodata, Puterea creatoare,
• transforme sentimentele nepotrivite (frica, fobiile, neincrederea, resentimentele) in emotii potrivite unei dezvoltari armonioase

Prin urmare, nu contează dacă ești om de-al Ardealului, Banatului, Moldovei sau Olteniei, contează doar ce faci cu timpul tău, în perioada 24-27 Iunie. Adu-ți copilul la Cluj și lasă-l să se bucure de clipe frumoase petrecute alături de Georgiana Spătaru.

Vă puteți înscrie aici!

Participă și tu la cursul din Valencia!

Se apropie încet și sigur perioada concediilor. Dacă ajungeți în Valencia, puteți lua parte la Cursul de Bază Theta Healing, Valencia, Spania, 3 – 5 Iulie 2015. Georgiana Spătaru va prezenta pentru prima dată cursul în centrul orașului, lângă Orașul Artelor și al Științei și s-a asigurat că limbajul și mesajele vor fi receptate de toată lumea.

Întrucât, cursul de bază Theta Healing va aduna laolaltă cele două comunități, translatorul nu va lipsi. Alătură-te cursului de bază Theta Healing și vei avea ocazia să descoperi rolul acestei tehnici în viața ta!

!Nu uita, în perioada 3-5 Iulie, în Valencia lângă Orașul Artelor și al Științei sau La Ciudad de las Artes y las Ciencias, va avea loc Cursul de Bază Theta Healing cu Georgiana Șpătaru!

Înscrie-te cât mai repede și fă-ți un concediu de poveste! Și ca să îți fie mai ușor, înscrie-te acum, aici!

Ai și tu o poveste?

Sigur ai auzi în stânga și-n dreapta despre faptul că fiecare are o poveste. Că de fapt noi suntem responsabili de finalul poveștilor. Din toată experiența mea până acum, am învățat că tot ce mă  înconjoară are o poveste. Și chiar dacă par a fi nesemnificative, culmea este că sunt puternice, uneori ating performanța de a ne marca. Povestea mea este mai puțin importantă acum, însă povestea lor m-a determinat să aleg lucruri mai bune. 

Vorbesc despre Body-Nature, iar povestea lor o puteți afla aici! Tocmai pentru că am auzit despre ei, am vrut să văd ce oferă. În primul rând, eu am mizat mereu pe produse cât mai naturale, pentru că de ele depinde sănătatea mea. Sunt norocoasă, nu sufăr de acnee, dar am prieteni care sunt îngroziți de asta. Știu că nu le este ușor și mai știu că unii deja s-au trecut pe produsele bio, iar rezultatele nu au întârziat să apară. Fondul de ten este adesea o mască. Pot să trăiesc fără el, dar și când am chef de puțină culoare, oglinda e  a mea câteva ore bune. Am citit povestea lor, am aruncat un ochi și prin magazin și am dat de diferite tipuri de farduri, ce mi-au plăcut la nebunie. Fondul de ten de calitate nu se cunoaște doar când îl avem pe față, ci și când fața ne este lipsita de culoarea lui, căci urmele se văd. Îmi place Body-Nature, îmi place povestea lor, îmi plac produsele lor! Și pentru că îmi fuge mintea la tot felul de slogane, îndrăznesc să spun că Body Nature este pentru toată lumea, în orice loc, la orice oră! 

Fericire...

Nu știu cum am putea defini fericirea, însă cu siguranță, de nefericire ne plângem cu toții. Logic, fericirea este opusul nefericirii. Ce putem face pentru a fi fericiți? În primul rând, depistarea cauzelor ce duc la nefericirea noastră, aceasta ar fi prima etapă de urmat.  Stresul, nemulțumirile cotidiene și agitația din jurul tău reprezintă doar factorii externi de care ne lăsăm sau nu influențați.

Ca o definiție a fericirii, am putea spune că aceasta este o stare mentală de bine, o stare ce se caracterizează prin emoții pozitive sau plăcute. De obicei, oamenii fericiții sunt oamenii mulțumiți.

Esența fericirii diferă de la persoană, la persoană. Pentru unii, fericirea înseamnă case de lux, bacnote multe și mașini de ultima modă, iar pentru alții, ceea ce se numește fericire, înseamnă viața lor, sănătatea și echilibrul de zi cu zi. Un om fericit se vede cu ochiul liber, căci este acel om care vede partea plină a paharului, este pozitiv și are un gând bun întotdeauna.  De altfel, omul fericit se va gândi întotdeauna cu drag la trecut și va privi spre viitor cu speranță, va găsi mereu rezolvare la probleme. Despre fericire tot auzim, dar cel mai dificil este ca anumite persoane refuză sau nu înțeleg ce înseamnă a fi fericit.

Viața noastră poate fi îmbunătățită prin diferite tehnici. Una dintre acestea este Theta Healing. Prin practicarea acestei tehnici, viziunea despre noi ca indivizi, despre viață sau despre activitățile de zi cu zi se va schimba. Despre Theta Healing, puteți găsi mai multe informații pe http://copiicurcubeu.ro/. Cele mai frumoase povești sunt cele spuse de oameni. Georgiana Spătaru vorbește despre Theta Healing altfel, vorbește pentru oameni. 

Theta Healingul este tehnica ce te ajută să te înțelegi pe tine ca om, să fii mulțumit de ceea ce ești și ceea ce ai realizat, prin urmare, să fii un om fericit! Nu doar fericirea este legată de theta healing, ci noi ca ființe umane suntem strâns prinși. Descoperindu-ne pe noi, fericirea ne va călăuzi pașii!

Fata din autobuz!

Diminețile mi se par cele mai rele, dar doar până  ce apa rece îmi atinge obrajii. Deschid ochii, iar soarele îmi bate în geam, strigând parcă „trezește-te, ziua de azi e unică”. Nu aș putea rata cafeaua de primă oră, dau drumul la aparat și încerc să mă dezmeticesc. Sigur, minutele trec, iar eu trebuie să mă mobilizez, aș putea avea o zi dificilă! Sfârșitul săptămânii este salvarea mea, dar până acolo am zile de numărat.

Și cum este normal, la ora 8-9, șeful tău se așteaptă să fii la birou. Că ajungi sau nu, nu-l privește. Totuși, drumul nu-l ratez, pentru că am multe povești de auzit. În autobuz sau pe stradă...

Îmi amintesc că în anul trei de facultate, când încă o frecventam, am întâlnit o persoană de vârsta mea, ce-și povestea viața. Nu oricum, ci cu lacrimi, apăsătoare lacrimi mi s-au părut. Chiar dacă alergasem după autobuz, a meritat!  Îmi compostez biletul și mă așez. În spatele meu, un bătrân cu soția sa, ascultau povestea fetei. Înaltă, cu trupul zvelt, mâinile lungi și subțiri, iar fața-i era sub forma unui cerc, fata se așează lângă mine. A urmat un drum lung! Cu siguranță, bătrânii și fata se știau, iar actorii din poveste erau cunoscuți.

Stau lipită de geam și mă relaxez, trag cu urechea la poveste, dar nu asta intenționam. Fata era plânsă, mama ei dispăru-se, iar tatăl acesteia suferea de cancer. Aș fi vrut să plec de acolo, nu am vrut să știu dacă cineva a murit, pentru că atunci când aflu despre decese, nu-mi imaginez  decât moartea tatălui meu. Și nu procesul în sine este dureros, ci modul în care a plecat din viața mea.

Se aglomerase cumplit și nu aveam de ales, stăteam ca pe ghimpi, dar ascultam. Mama fetei nu suporta ideea că soțul va pleca definitiv, nu pentru o zi, o lună sau un an, ci pentru tot restul vieții ei. Vestea bună, omul era în prima fază a bolii, iar șanse existau să scape. Bătrânii, ce abia își țineau lacrimile, o încurajau, iar vorbele lor erau calde, însă inutile în astfel de clipe.

La un moment dat, fata tot spunea „Dacă îi pierd pe amândoi, ce mă fac?”. Abia atunci mi-am dat seama de situația ei, fără părinți și fără frați. Era trist și este! Am mai aflat că fata lucra, iar la școală participa-se la un concurs ce-i oferea o excursie în străinătate și bani. Culmea, excursia și-a dorit să o dea cuiva, strângând astfel bani pentru tatăl ei. Am coborât din autobuz și m-am gândit că de multe ori oamenii se judecă, și pentru ce? Oricum, ziua de mâine e relativă.

Fata din autobuz mi-a dat o lecție de viață. Atunci am învățat să nu mai trăiesc cu teama că nu fac suficient, că nu sunt destul de bună și să râd, mai ales să râd. Am învățat că oamenii puternici sunt cei care au avut o istorie grea și nu cei care fac sculpturi și arte, ei sunt doar talentați, iar talentat în ceva este orice om. Unii nu știu în ce, dar asta nu înseamnă că nu sunt buni!

M-am gândit dacă tatăl meu ar fi fost mândru de plecarea mea sau dacă este supărat că mi-am lăsat mama și fratele departe. Însă, cred cu tărie că dacă mama e mulțumită, tatăl meu mă îmbrățișează în fiecare zi și mă încurajează.

Viața e prea scurtă ca să o petreci mereu în griji, alergat și lacrimi.  Fata din autobuz mi-a oferit o lecție pe care nu am învățat-o niciodată la școală sau la facultate. Cumva, subtil mi-a spus ceea ce o să spun și eu tuturor acum. Așa cum părinții văd în noi idealul lor și ni se dedică fără să le mai pese de ei, noi nu trebuie să-i uităm nicicând. Și eu n-am să-mi uit tatăl vreodată, n-am să nu-l mai iubesc sau să nu-mi mai doresc a-l vedea. Nici de mama n-am să uit, pentru că este omul ce mi-a îndrumat pașii, iar morala ei a ajuns azi în gândurile mele ca semn de încurajare, dar mai ales, pentru că am o mamă bună. O mamă bună, la fel ca și un  clovn bun, pune în balanță munca și grijile cu veselia și râsul - nu doar în timpul spectacolelor de seară și din weekend, dar și în timp ce jonglează cu mingile grele ale vieții, șapte zile pe săptămână!

1 Martie!

Cu o floare nu se face primăvară, dar cu o grădină se pot face toate anotimpurile. Să aveți un 1 Martie colorat, călduros și plin de flori. Dar dacă nu ați cumpărat flori pentru persoanele dragi, nu vă panicați, sunați la www.floricuflori.ro și veți primi cel mai frumos buchet de flori!

             O primăvară frumoasă!

Casa mea, casa ta!

Zilnic văd oameni care dau din colț în colț, sperând să își renoveze casa, să o cumpere sau să o renoveze. Desigur, nu mulți știm despre materialele de construcție, iar acest lucru nu este de judecat, ci de explicat. Care sunt materialele despre care ar trebui sa știm câte ceva? Ei, betoanele, aditivi etc. Unde găsim producătorii de betoane, o fabrică de aditivi, dar nu numai?

Puteți apela cu încredere la Ercachim! De ce? 

1. La ei găsiți produse: accelerator de priză, aditivsuperfluidizant, aditivi pentru betoane, aditivi superplastifiant.
2. Consultanță la orice oră, pentru că Ercachim nu se zgârcește la detalii și nici la a lega relații de prietenii.
3. Despre produse vi se vor spune multe, iar prețul lor va fi unul accesibil.

Așadar, casa mea și casa ta poate fi renovată cu aceleași resurse financiare. Gusturile sunt diferite, dar sigur te-ar bucura să-ți renovezi casa și să mai și economisești câțiva bănuți. Sună, vizitează, iar Ercachim te premiază!

Am învățat!

Am fost fericită în copilăria mea. Nu mi-a lipsit nimic, nu am știut ce înseamnă să ai griji sau să duci lipsa banilor. Am încercat să fac asta și acum, deși mi s-a cam dus copilăria de ani buni. Îmi amintesc cu drag de tatăl meu ce încerca să-mi fie pe plac, chiar dacă eu îi ceream lucruri nepotrivite vârstei mele. Spre exemplu, la 4 ani eu îmi doream farduri și machiaje cât mai multe, iar el nu mă putea refuza. Și cum să mă refuze la 4 ani, când nici la 17 ani n-a făcut-o. La vârsta de 17 ani mi-a adus un ursuleț de pluș imens. Amintiri, doar amintiri! Asta mi-a rămas din copilărie. Am crescut, am plecat și totul s-a complicat. Copil nu am încetat să fiu, dar gustul perioadei nu mai este la fel. Fiecare moment își are farmecul lui. Am crescut, m-am maturizat, am pierdut multe, prea multe, iar timpul a fost scurt, dar sunt sigură că există lucruri și mai rele pe acest pământ. 

Din fiecare clipă a vieții trebuie să înveți ceva. Din copilărie am plecat la drum cu „cei șapte ani de acasă”, cu respect, din adolescență - nu-mi amintesc prea multe - această perioadă a fost foarte rapidă, nu am am reușit să mă adaptez schimbărilor într-un timp atât de scurt, dar știu că mereu am avut respect față de oamenii din jurul meu. Și cum nimic nu stă în loc, nici vârsta mea nu a stagnat, așa că azi sunt un om „în toată regula” și am învățat că toți murim, chiar și cei mai puternici și cei mai frumoși dintre noi. Însă nu toți reușim să lăsăm ceva frumos în urmă. Când mi-am pierdut tatăl, am mai învățat ceva: oamenii mor singuri, singuri de tot, chiar dacă ar fi și 20 de oameni în jurul patului de moarte. Nașterea, iubirea și moartea sunt personale și oricât te-ar iubi cineva, nu le poate face nimeni în locul tău. Ne dorim să îmbătrânim cu cineva, lângă cineva și se prea poate întâmpla. Însă dincolo, doar singur pleci, chiar de te ține cineva de mână, Mă gândesc dacă cineva mă va purta în suflet, cum îl port eu pe Tata și cum îi port pe toți ceilalți care mi-au împărtășit din bogățiile lor sufletești...

Se merită să mai investim în termopane?

Da, eu aleg termopane și o să le numesc „termopane Timișoara”, pentru că le achiziționez din Timișoara și de la http://termopaneintimisoara.ro/. Așa cum am mai spus și înainte, echipa este faină și este dispusă să te ajute la orice pas. Deși au apărut și alte „chestii”, să le numesc așa, mult mai faine, eu apelez la termopane.

Pot să-mi aleg și tâmplăria de aluminiu sau PVC, de la http://termopaneintimisoara.ro/, ușile de garaj, rulouri, dar și plase pentru insecte. Mai îmi plac, pentru că mai au și au oferte de preturi. Deci, nu renunț la termopan sau la geamul de termopan, pentru că au o serie de beneficii plus calitatea, de care nu te poți lipsi cu ușurință.

Mai jos voi prezenta câteva din produse:

Rulouri

Glafuri

Plasa insecte

Pentru casă!

V-ați gândit vreodată la semnificația reală a materialelor pe care le folosiți în realizarea unei construcții. V-ați gândit ca înainte să le folosiți ar fi perfect să cunoașteți cât mai multe detalii despre materialele de construcție.

Proiectul vieții dumneavoastră este pe punctul de a se realiza? Aveți resursele pregătite, idei cât mai bune, dar vă trebuie și un furnizor de de materiale, care să fie responsabil de calitatea produselor ce vor constitui structura de rezistență a căminului dumneavoastră?

Ercachim RO vă poate ajuta atât cu distribuirea produselor, cât și prin oferirea de consultanță. O mână de oameni deschiși, comunicativi și plini de viață vă pot pune temelia casei dumneavoastre, doar oferindu-vă calitate, răspunsuri și soluții. Îi caracterizează seriozitatea și calitatea.

Portofoliul Ercachim cuprinde o gamă variată de aditivi pentru betoane, produse pentru pardoseli, aditiv superfluidizant etc. Produsele menționate mai sus, dar nu numai, vă sunt utile și necesare, dar mai ales este important să cunoașteți utilitatea lor în detaliu. Așadar, aditivul plastifiant se folosește la prepararea betoanelor.

Pe lângă aceste produse, întârzietorul de priză reprezintă un ajutor necesar pentru situațiile în care se cere întârzierea prizei betonului.

Cu siguranță, despre produse putem discuta la nesfârșit, dar cel mai bine este să diccutăm cu echipa Ercachim Ro și ne vom convinge singuri de calitatea serviciilor. 

Cum să aleg florile pentru un eveniment special?

Dacă mă întreabă cineva care este părerea mea despre flori, răspund simplu: florile sunt precum oamenii, se nasc, cresc și mor. Semnificația lor este unică, iar sentimentul ce mi-l transmit este de fiecare dată unul nou. Așadar, dacă ar fi să-mi aleg un buchet pentru nuntă, aș apela cu încredere la www.floricuflori.ro. 

Iubesc trandafirii!

Îmi plac buchetele de la ei, sunt făcute cu gust. De altfel, florile nu sunt doar pentru nunți sau un botez. Stau și mă gândesc că se apropie repejor, repejor, 1 martie și 8 martie, dar nu înainte să menționez că sunt o norocoasă. Nu am nume de sfinți, dar sunt născută în februarie, iar cadourile îmi vor colinda casa și-mi vor bucura inima. În fapt, cele mai frumoase surprize sunt vizitele prietenilor mei. Așadar, bărbați! O simplă comandă online și un buchet de flori vă poate scoate dintr-o situație penibilă. Un aranjament floral este potrivit și pentru 1 martie și pentru 8 martie. Trebuie doar să îndrăzniți și să aveți răbdare. 

Însă, nu uitați că nu este nevoie să fie martie, decembrie sau orice altă lună pentru a face un cadou unei persoane apropiate. Florile sunt o soluție rapidă, ieftină, cu gust și pot fi oferite cu orice ocazie.

Decorăm casa împreună

termopane timisoara

Mi-a venit ideea să-mi demolez camera și să o reinventez. M-am gândit și la geamuri. Termopanul există în toată casa, însă culoarea tâmplăriei aș vrea să o schimb. Nu mă intresează să am geam de termopan cu tâmplărie maro. Nu știu, mă gândesc la ceva atipic, gen o culoare fie mai închisă, dar nu atât de comună. Dacă mi-aș pune termopane cu tâmplărie roșie, nu prea am cu ce să o asortez, dar am văzut undeva și dă frumos. Însă, culoarea casei pe exterior ar trebui să fie cam în ton cu termopanul. Adică, tâmplărie galbenă sau verde și casa vopsită cu portocaliu. Nu, nu ar da deloc bine. 

Însă, până să-mi reconstruiesc sau reinventez camera, propun sa dăm un ochi aici: http://termopaneintimisoara.ro/. Poate vă place ceva, iar tipii sunt foarte faini, au și o serie de oferte și de lucruri de calitate. 

De ce nu aș renunța la termopane?

Casa este locul meu preferat. Ador să știu că există „acasă”. Probabil acasă nu este doar un loc în care ajungi, ci și faptul că există ceva ce placi foarte mult acolo.  Acasă este  unde te simți bine. Din acest motiv, pentru că îmi place acasă, am grijă ca locuința mea să fie dotată și utilată în totalitate. Așadar, principalele motive pentru care nu aș renunța la geamurile de termopan:

• Cu ajutorul geamurilor de termopan căldura se menține mai mult
• Prețul este mai mare, dar durata de viață este mai lungă și merg pe principiul că mai bine scot din buzunar o sumă mare de bani decât să schimb din an în an ferestrele sau geamurile clasice. Nu vreau să cred că termopanul este un moft, sunt de părere că este o necesitate
• Termopanele sunt mai ușor de întreținut
• Nu necesită vopsire și sunt destul de rezistente în momentul în care sunt lovite
• Sunt mult mai practice și se pliază perfect pentru orice cameră
• Se curăță rapid (și asta contează)
• Nu mai aud tot ce se întâmplă afară și mă pot odihni fără să-mi ascult vecinii când se ceartă

Sunt doar câteva dintre motivele pentru care nu aș renunța la termopan. Plus că țin și la aspectul casei, iar una este când ai un geam bun și alta când se vede lemnul ieftin vopsit, iar culoarea se șterge de la o zi la alta. 

1 Ianuarie 2015

Încep anul cu doar câteva poze, iar săptămânal voi încerca să vă surprind cu povești și idei  noi. Nu suntem într-un număr prea mare aici, dar suntem buni. Și o vorbă spune că „mai bine puțin și bine decât mult și prost”.

Vă urez un început de an minunat și un an cât mai prosper. Sănătate să aveți, iar restul lucrurilor vin de la sine. 

Te iubesc!

Eu am început distrându-mă și vreau să culeg de la anii ce vin tot ce este mai bun: zâmbete și bucurie. De altfel, pozele și voia bună nu mi-au lipsit. În cele din urmă, mărturisesc că am avut o zi extrordinară.