Nimic nu se compară cu ziua de azi. Totul este urât și trist. Plouă și este frig. Este urât, azi este urât! Este o zi tristă, plină de lacrimi și de amintiri. Azi se împlinesc 3 ani de la plecarea ta. O plecare pe care o voi simți toată viața. Și cum să nu o simt când tânjesc să spun „tati”? Cum să nu-ți plâng lipsa când văd că dorul de tine se adâncește cu fiecare clipă mai mult? În fiecare zi vorbesc despre tine, în fiecare zi aș vrea să te privesc și să te strig. E trist! Sunt trei ani și viața s-a schimbat de parcă ar fi existat magie. Se întâmplă lucruri urâte și frumoase aici. Știu că voi îndura toată viața lipsa ta, știu că voi plânge mereu de dorul tău, dar știu că tu nu vrei să mă simt așa. De multe ori când am avut o problemă, prima persoană care mi-a venit în minte ai fost tu. Mă gândesc cum aș putea să nu depășesc problemele și cum să fiu tristă, când tu erai cel mai optimist om pe care l-am cunoscut. Știu că nu ți-ar plăcea o clipă să sufăr, dar îmi este imposibil. Imaginează-ți, sunt 3 ani de când m-am depărtat de tot, de casă, de bunici. Nimic nu mai e la fel. Plecarea ta a schimbat multe. Astăzi e diferit! Mă simt neputincioasă și obosită. Mă simt atât de obosită că aș lăsa totul baltă. Dar, știu că mai am multe de făcut. De dimineață de când m-am trezit, m-am confruntat cu aceleași amintiri din ziua când ne-ai părăsit. Și, de-ai ști câte am să-ți spun. Astăzi mi-ar fi plăcut să vorbesc cu tine, să te sun și să-ți spun despre peripețiile mele. Știu că nu am să trec nicioadată peste asta, dar cred că tu ești acolo, undeva și ai grijă de noi.
O viață de om prea scurtă! Un om minunat de care nu m-am putut bucura prea mult. Tot ce mi-a mai rămas sunt amintiri. Iar, eu azi trăiesc din amintiri! Te iubesc!
