Dacă până acum am auzit că soarta ți-e dată și nu îți stă în putere să o mânuiești, din acest moment aș vrea să obiectez ceva la această noțiune. Soarta o fi ea dată, dar uneori depinde de noi ceeea ce facem și cum ajungem. Pentru că trebuie să analizăm de două ori înainte de a lua o decizie. Și pe bună dreptate, de ce să ne mai plângem că cei din jurul nostru sunt așa cum sunt, pentru că până la urmă noi le permitem să adopte un așa caracter și să recurgă la anumite fapte. Nu spun că doar cei din jurul meu se plâng, căci și eu fac la fel uneori. Ce-i drept, așa suntem noi. Ne luăm în brațe, ne lăudăm reciproc și când greșim unii față de alții ne bârfim ca ultimele țațe din lumea asta. Sunt persoane care își merită soarta, dar asta nu înseamnă că trebuie să le plângem ca ciupercile după ploaie, ci să le arătăm unde au greșit, poate chiar merită să fim tranșanți.
Dar, da! Unii chiar își merită soarta! Noi, oamenii ne merităm soarta!
