2 ani

Mâine se împlinesc doi ani de când ne-ai părăsit. Și jur că nu pot crede. Mi-e dor de tine în fiecare clipă, mi-e dor de noi. Sunt așa furioasă pe Dumnezeu pentru că mi te-a luat. Nu mai pot suporta lipsa ta.  De fiecare dată când merg acasă trecutul mă urmărește. Când sunt singură, amintirile mă dor! Ce să fac eu fără tine aici? Mă simt cumplit de goală pe dinăuntru și plină de furie. Am ajuns să nu mai cred că există cineva acolo sus care ne iubește, ci care ne urăște. Mă trec fiorii când mă gândesc că ziua de 15 mai mi te-a luat. Sunt atât de furioasă. Nu pot să-mi stăpânesc lacrimile când este vorba despre tine. Am nevoie de iubirea ta părintească, am nevoie de tine tati. Nu sunt deloc cum ai vrut. Sunt slabă! Nu pot să lupt pentru că nu mai are cine să ma sfătuiască. Nu am optimismul tău. Acum am doar negru în suflet, mă simt răvășită de durere. N-am trecut peste asta. Și cum să trec? Când nu te pot suna să-ți spun câte mi se întîmplă, căci tot ce iubesc mă distruge. Aș vrea măcar o singură dată să pot să-ți mai spun „tată”.  N-am trecut și nu voi trece niciodată peste asta. Și nu cred că mai pot trece prin multe. Am doar nevoie de tine în fiecare zi, dar tu nu ești nici măcar o secundă. Nici măcar un prieten cel mai bun nu mai am, pentru că tu m-ai părăsit prieten-tată și eu nu pot să-ți semăn optimistă și puternică. Viața asta îți fură strălucirea când te aștepți mai puțin!
 Și când nu mai pot, nu mai pot!

                                                       Îmi e dor de tine!

Ingrozita de trecut, prezent si viitor

Sunt îngrozită de țara asta. De oamenii care poartă măști, de criticile ce mi se aduc pentru simplu fapt că sunt olteancă. Să fii jignit fără motiv. Trăim într-o țară de nimic. Am mai spus asta într-un articol și voi spune asta mereu. Dacă Dumnezeu m-ar pune să-mi aleg ceva, acel ceva ar fi să mă nasc din nou într-o altă țară. Pentru mine totul e gunoi. De la anumite persoane care nu au habar ce înseamnă respect  până la gunoiaele reale. Ce poate fi mai rău decât să trăiești într-o țară în care valorile morale nu mai au importanță? Sunt îngrozită !!!!

Ceasul elvețian-iubirea și amintirea Ellei

Simt în oase că abia începe. Stătea pe marginea patului cu o privire șocantă.. Palidă la față cu părul cărunt, ochii albaștrii se duseseră în fundul capului, însă stăteau neclintiți. Privi îndelung spre masa unde era așezată candela. Era roșie, iar lumina lumânării o făcea strălucitoare. Era epuizată. Nu se putea mișca. Îi cere fratelui ei să-i dea apă. Acesta lipsește din camera plină de lumânări și tristețe. 

-Unde ești, Mihai? Mihai, dragule!

Se aude ușa. Un copil de un anișor intră în cameră. Se clatină și se împiedică. Gurița lui se află chiar sub ochii ei morți. Copilul se sperie, dar nu fuge. Pocind cuvintele, zâmbind cu dințișorii lui abia apăruți, îi spune:

-Ți-am adus un cadou!

Femeia e șocată. Cadou? Ce om pe patul de moarte are nevoie de un cadou?

-Mulțumesc, spune ea, aruncându-i un zâmbet forțat.

Copilul pleacă. Femeia încearcă să se ridice din pat. Uită cât îi este de sete. Caută în plăsuța ce îi fusese adusă de nepoțelul ei. În plasă se aflau trei ceasuri de lux. Dar, cu ce o ajută ceasurile de lux pe o femeie bolnavă de cancer?

Mihai, fratele Ellei pășește în cameră. Se străduiește cât poate să nu-și lase lacrimile să-i scape pe fața palidă. 

-Ce-i cu tine așa? Zici că ești călugăr! Ai un copil! De ce ai fața asta? Parcă tu ai fi bolnav!

-Sunt! Tu ești pe moarte, iar tot ceea ce pot face pentru tine este să-ți ofer un ceas. 

-Dar, Mihai...

-Ella, te rog!

-Mihai ceasul e foarte scump. În plus, de unde știai că-mi doresc un ceas Armand Nicolet MO2 Moon Date Lady Steel White ?

-Nu știam! Dar, știi că mereu am luat doar ce este bun și potrivt, frumos și gustos(amândoi zâmbesc).  Mă gândeam că-ți place acest ceas pentru că, cureaua este din piele originală, iar geamul este de fapt un minunat  cristal safir.

-M-ai nimerit, zâmbi ea tristă, dar fericită totodată!

-Dar, mai ai două?

- Da! Unul este pentru mine, mai exact mi-am ales ceasul  Paul Picot Technograph Wild White Black Diamonds. La fel ca și la al tău cureaua este din piele originală, iar pietrele din interior sunt diamante. 

 Ceasul Maurice Lacroix Calendrier Retro  Steell este pentru fiul meu, dar trebuie să aștept să crească.

-Ella, îți place cadoul meu?

-Da! Știi....Mi-aș dori ca acest ceas să-mi lungească cu încă un an viața.

Mai stau puțin  de vorbă până când nepotul Ellei își strigă tatăl. Între timp, Ella adoarme.

Dimineața Ella era programată la doctor. Părea mai vioaie, zâmbea și nu era acel zâmbet forțat. Ceasul ce-l primise devenise martorul suferinței și luptei în fața cancerului. După ora 14 Ella se întoarce acasă. Deși, boala își lăsa urme pe chipul ei în fiecare zi, ceasul îi conferea mai mult decât strălucirea unui machiaj. 

Trecu timpul și Ella se simțea din ce în ce mai rău.

Marți, 15 mai, Ella moare. Mihai este distrus. Singurul care mai dădea viață locuinței era fiul lui Mihai.  Ziua înmormântării a fost groaznică. Toți erau îmbrăcați în negru, doar Ella în sicriu avea rochie alba de mireasă și ceasul ce-l primise de la fratele ei strălucea mai puternic ca nicodată. 

După acel moment trist Mihai și fiul său se întorc acasă. Fiul lui Mihai adoarme. Mihai pășește în camera Ellei. Plânge. Și plânge nemaiputând să-și stăpânească lacrimile. Ella nu-l mai vedea. Se gândea la soția ce a uitat de copil și de el,dar și  la sora sa, ce a plecat cu regret. 

Pășește încet în camera ce-i adusese lacrimi și zâmbete. Pe colțul mesei  se afla cutia în care fusese adăpostit ceasul Ellei. O deschide și găsește un bilet: 

„Am fost o povară pentru tine în perioada asta. Nu te-ai putut bucura de fiul tău din cauza mea. Nepoțelul meu a venit neplănuit și eu am aflat de cancer exact în acea zi. Îmi pare rău că nu am mai putut lupta! Copilul tău, nepotul meu mi-a dat putere să mai rezist, dar... În ziua când mi-ai oferit acel ceas am fost foarte emoționată. Îmi place să-l privesc și nu regret nimic. Nu-mi pare rău că a fost un ceas și nu un inel. Pentru că, ceasul de la tine mi-a oferit zâmbet pentru câteva săptămâni. Iar, tu mi-ai oferit iubire! Voi fi plecată când vei citi, dar sufletul meu va fi lângă tine și nepoțelul meu drag!

P.S Nu uita să-i oferi băiatului tău acel ceas pe care mi l-ai arătat și găsește-i o mamă minunată ca tine, căreia să-i oferi unul identic cu al meu”.

Când a scris Ella acel bilet?! Nimeni nu știe!

Dar, pentru Mihai ceasurile elvețiene au rămas un simbol al iubirii și al amintirii. Chiar și după moarte! 

Articol scris pentru:

Campania TOPCeas.ro

Viața - filozofia sufletului

Nimic nu este normal. Totul s-a schimbat. Din clipa plecării până în momentul de față. Barierele din viața ta te ajută sau te doboară. Îmi amintesc și acum acea zi. Eram palidă, părului meu îi pierise volumul de altădată. Buzele îmi erau uscate, ochii îndurerați. Colierul de argint era parcă singura comoară, dar s-a rupt și el în timp.  8 septembrie. O zi sfântă. Nimic nu mă mai ajuta, parcă totul se răzbuna, viața se înfuria în fiecare zi. Buimacă de somn trebuia să trec și de acea zi. Trădarea uneori te face puternic și dur. Să pleci și să rămâi orb și surd, mut și paralizat...Viața se schimbă. Oamenii te uită, te lovesc, te trădează și te critică. Nimic nu contează. Fericirea ce aveam s-o pierd și oamenii ce aveam să-i uit m-au schimbat. Nici timpul nu a stat pe loc de dragul meu. Ce trist! Nu-mi vine să cred că deja am 20 de ani. Parcă ieri eram un copil fără griji, doar cu jucăriile pe care le achiziționam zi de zi.  Totul e trădător. Viața te trădează. Dar, poate asta e legea firii. Să fii trădat și să trădezi. Poate că farmecul omului nu stă în hainele de firmă sau mașinile luxoase pe care le coduce, ci în neczurile ce-i zâmbesc și-l așteaptă cu o sete de nestăpânit. Căci totul are un final și un început. Căci dincolo de cuvintele rostite zilnic  se ascund măști teribile. Sub chipul blând ce-l vezi pe stradă și-l conmpătimești zac monștrii incapabili să se trateze de durere. Dar, dincolo de viață ?

      Dincolo de ziua de ieri și de ziua de mâine. Noi, oamenii suntem blestemați să purtăm crucea durerii și nu

avem dreptul să o pasăm asupra altor persoane. 

Căci totul se schimbă. Casă, masă, viață!!!