Uneori

Momentele din viața noastră sunt unice. Pe de-o parte acestea ne oferă o experiență, ne pot marca, dar pe de altă parte ele sunt hrana sufletului nostru. Viața e plină de peripeții. Așa că va veni o zi în care va trebui să-ți renovezi întreaga gândire și pur și simplu să mergi mai departe. Uneori... vrei să lupți, crezând că merită, iar alteori renunți fără să participi la luptă. Uneori, mergi pe stradă și ești beat de fericire, alteori ai teama că nu vei ajunge acasă, deoarece ochii tăi sunt inundați de lacrimi, ce nu-ți lasă timp și spațiu să privești înainte. Stau și mă gândesc la acele momente de încredere și la acele zile în care nu mi-aș fi dorit să se termine, doar pentru că mă simțeam foarte ferictă. De pildă, ajung să realizez că atunci când îmi propun o schimbare, e posibil să o fac sau nu, însă când nu îmi propun ceva anume, mă cuprind brusc toate. Parcă ar exista un robot care vrea să-și îmbunătățească construcția și la mine găsește piese de schimb. Uneori îți plac plimbările prin parc, alteori nici nu vrei să știi că există parcuri. Cine să înțeleagă? Nu există nici prieteni atât de buni ca să înțeleagă totul...

Uneori,  lucrurile se termină fără să înceapă, oamenii te judecă fără să te cunoască, uneori....Uneori...te simți fericit, iar alteori nu te mai simți ca uneori....

Clipe de neuitat

Nespusa violentă vreme m-a determinat să-mi fac puțină curățenie în amintiri. Să-mi acord răgaz pentru tot ceea ce mă reprezintă, iar de nu voi înțelege ceva să las timpul să vorbească. Timpul este singurul în măsură să vorbească. Mi-e cu neputință să mărturisesc prin ce minune am ajuns să rostesc, dar mai ales să trăiesc aceste clipe de neuitat. Am pornit la drum ca un călător oarecare, fără să mă gândesc prea mult, am urmat cărări și cărări. Nimic și nimeni nu m-a oprit. Vară, iarnă, toamnă, nu a contat! Am continuat atunci când viața parcă-mi era o navă frumoasă, când gândirea mi-era socotită drept o crimă.  Da, am continuat! Am trăit groaznice clipe, imposibil de uitat și clipe cu adevărat miraculoase. Groaznicele clipe mi-au dăruit maturitatea la care apelez când sunt prinsă în situații critice, iar miraculoasele clipe îmi readuc zâmbetul pe buze. Și acum mă gândesc neîncetat la fiecare dintre acele clipe. Și cât de mult contează să realizezi că fiecare are farmecul ei. Durerea te ajută să vezi puterea ce o ai, fericiră îți arată cât de frumos ești tu, omule! Căci, doar un om fericit este cu adevărat frumos! Clipe de neuitat îmi construiesc mie viața. Sentimente fără nume pun stăpânire pe sufletul meu - o senzație ce nu poate fi supusă analizei. Din când în când arunc o privire în trecut, dar o privire diferită de cea de ieri. Momentul în care decizi să faci ceva trebuie ales cu grijă, căci în funcție de el vei obține o viziune asupra tuturor întâmplărilor, oamenilor, experiențelor etc. Să trăiești clipe frumoase, clipe de neuitat nu este imposibil. Imposibilul devine posibil în fiecare secundă în care tu dorești asta. Când îți dorești cu adevărat ceva, luptă și ai să realizezi cât de dulce e rodul „războiului”. Sunt clipe în care te simți trist, gol, pierdut, clipe în care radiezi, te simți atât de bine...! Tu poți avea clipe de neuitat, chiar Tu poți să fii clipă de neuitat pentru ceva sau cineva!

E luni

       „Timpul este un croitor specializat în modificări”
Încercările de a defini „timpul” m-au enervat teribil. Din nou luni, o nouă săptămână. Nu te obișnuiești bine cu azi, pentru că urmează mâine. Timpul și puterile trebuiesc economisite. Timpul...ce este timpul? Cum să definești ceva ce nu vezi, ci doar simți. Iar, acum mă contrazic singură, timpul nu se vede? Cum nu? Se vede pe chipul nostru, în acțiunile noastre, în tot ceea ce facem.  Îmi amintesc că de pe la 17 ani tot încerc să definesc timpul. Mergeam cu mașina și gândul meu era la timp. Timpul te modelează și tu abia îți dai seama. Dar, cum să definesc timpul. Mă gândesc la această zi de luni, la această zi de septembrie. Tot ce părea imposibil de stins, nu mai este, s-a stins...Hmmm...Timpul...Timpul este acel ceva ce-mi dă bătăi teribile de cap. Peste fix o lună se fac 2 ani jumătate de când omul acela minunat despre care nu voi înceta nicicând să vorbesc, să povestesc, m-a părăsit. Și, culmea a trecut timp, iar eu nici azi nu pot să cred. De asta nu înțeleg ce este timpul. Pentru că sunt lucruri pe care nu ți le mai reamintești și lucruri ce încă nu crezi că s-au petrecut. Ar trebui să se țină cândva, undeva un curs despre timp. Cu orice aș asocia această noțiune se potrivește doar câteva clipe, apoi totul se transformă. Timpul se vede în cazul meu, dar sigur nu în totalitate... Timpul? Dar, ce să stau să-ncerc atât a defini timpul? Că-l definesc eu sau nu, importanță nu are, oricum el mă definește pe mine. Mă definește ca ceea ce azi sunt și ca ceea ce voi fi peste ani și ani. Într-un final este adevărată afirmația „Timpul este un croitor specializat  în modificări”.