M-am hotărât să mă mărit, pentru că am avut cu cine, pentru că eu și el am zis „Domnule, gata! Hai să ne punem la casa noastră!”. Ne-am cunoscut pe vremea când eram studentă în anul II și de atunci ne certăm, ne iubim, ne prostim, dar ne respectăm. Am stat vreo 6 luni când la mine, când la el, iar apoi ne-am hotărât să ne găsim cuibușorul nostru să vedem dacă suntem compatibili. Ce crezi? Suntem, normal! Unii ar zice, pe naiba! Noi spunem, suntem cei mai compatibili! Nu poți să nu fii comptabil cu un om pe care îl adori, pe care îl enervezi, dar el râde! Anyway! A trecut timpul, ne-am aprovizionat și noi, ne-am luat oale, pahare, farfurii. Apropo, o mică paranteză. În primul an în care ne-am mutat singuri, prima greutate a fost de ziua mea. Am zis să invităm câțiva oameni, dar ghici, nu aveam farfurii suficiente să punem tort și m-am gândit să trec și la castroane. Mă amuz teribil când îmi amintesc.
În timp ne-am achiziționat și chestii mai scumpicele, dar utile. A urmat perioada în care m-am angajat și eu și cumva lucrurile au stat și mai bine, oricum eu și el suntem doi cheltuitori. Eu am momente când zic „Gata, mai păstrăm bani”, el zice „Banii se fac, hai luăm și asta, și asta”. O altă paranateză și greutate, mergem să luăm vase pentru căsuța noastră închiriată și am început să ne certăm din cauza unui polonic, el dorea unul la vreo 10 lei, eu aș fi vrut la 5 lei, adică e doar un polonic, dar nu și nu! Evident că am rămas la propunerea lui.
Când am văzut noi că micul cuib de 60m se umple ne-am zis să facem o altă schimbare, o mutare, ne-am răzgândit, pentru că ne-am atașat de căsuța noastră și na! Anul trecut după Sărbătorile de Paști am zis să ne căsătorim. Și așa ne-am decis, evident cu cereri frumoase, flori etc! Cum să nu accept! Ne-am găsit și porecle între timp, prea multe aș zice. Chestia asta cu căsătoria nu e neapărat așa să ne „legăm”, noi oricum suntem ca și căsătoriți, adică cum se numește perioada aia în care un cuplu locuiește împreună? Deci, nimic nu a fost aranjat cu sute de ani înainte, ci într-o săptămână. Evident, mai sunt multe de pus la punct, dar zicem că ne încadrăm.
Concluzia: Nu știu cum m-am hotărât să mă căsătoresc, dar știu că dacă iubești cu adevărat un om, faci lucruri minunate pe care nu ți le-ai fi imaginat. Și aș vrea să subliniez ceva, să dăruiești iubire e minunat, oamenii care reușesc performanța asta în secolul nostru trebuie ținuți lângă noi. Deci, mă mărit - și mă duc la primărie să pun de-o căsătorie!:)
Pe mine mă știți, mai jos vi-l prezint pe EL :)
