14 martie 2013

Cu trenul fug amintirile

Totul a început într-o zi de vară. Doar o simplă zi de vară. Nimic nu durează o eternitate. Totul moare, totul se stinge, noi murim în fiecare zi câte puțin.  Ploaia îmi bate în geam, țipetele copiilor le aud parcă de undeva de departe și niște vorbe aruncate în grabă. Un bagaj de amintiri. Ne-am cunoscut încet, încet, puțin câte puțin, dar ne-am pierdut într-o clipă.  Privesc picăturile de ploaie ce îmi lovesc geamul parcă intenționat. Nimic nu se întâmplă fără un scop. Dar, care este scopul amintirilor în viața noastră? Care este scopul oamenilor în viața noastră? Care este scopul nostru într-o lume ca aceasta?
Au trecut ani buni de când nu ne-am vorbit, ani buni de când nu ne-am privit, ani.....Și, după atâta timp....Când ne-am reîntâlnit ne-au cuprins emoțiile ca la început. Inima așa tare se zvăcănea în pieptul meu de parcă voia să-mi părăsească trupul. Obrajii au prins culoare ca și cum aș fi băut vin o zi întreagă. Mi-ai întins mâna ta și mi-ai șoptit încet „Să mergem draga mea. Aici nu mai e nimic de făcut!”
- Dar......Nimicul acesta a prins valoare!
- Să mergem!
Am plecat pe un drum necunoscut îmbrățișați, iar la capătul acestui drum ne aștepta o surpriză de proporții.
- Pășește, pășește  nu-ți fie teamă...
- Unde mergem?
-  Acolo unde ar fi trebuit să te urmez de la început.
- Unde?
-  În lumea ta, ar fi trebuit să te urmez și să-ți fiu alături mereu așa cum ți-am promis nu să fug ca un tembel de iubire
Am izbucnit în râs, nu înțelegeam, ne-am iubit o viață întreagă. Oare, ce spune acest om?
- Dragul meu, încotro?
- Mai este puțin de mers...așteaptă și ai să vezi.....
În sfârșit! Am ajuns într-un loc vizitat din când în când, dar nu un  loc potrivit pentru doi îndrăgostiți. O gară.Gara din care plecam și în care ma reîntorceam des. Nu este un loc pentru îndrăgostți, dar este locul meu și al lui. Locul în care ne-am cunoscut și în care ne-am pierdut.
- Ce facem aici?
- Îți amintești ziua în care ne-am cunoscut?
- Da, cum aș putea să uit?!
- Draga mea e timpul să ne luăm rămas bun.
- Dar......Lacrimile nu se mai stăpâneau, inima îmi batea din ce în ce mai tare, tremuram, vocea...
- Dar, te-am iubit, m-ai iubit, dar s-a împlinit un an de când suntem împreună. Nu îți poți aminti, aici am spus că după un an ne vom lua rămas bun!?
- Eu de ce nu rețin acest detaliu?
- Pentru că nici eu nu mai sunt acel om pe care l-ai cunoscut.
- Nu înțeleg!
- Nu ai ce înțelege. Rămâi cu bine!
M-a sărutat pe frunte. A fost cel mai profund sărut și cel mai nepotrivit. A fost cea mai scumpă clipă și cea mai dureroasă.
Am stat câteva clipe, nu înțelegeam nimic. Dar, ce să înțeleg?
M-am liniștit după  2h și am decis să îmi cumpăr un bilet.
- Un bilet....
Pierdută.....
- Unde vreți să mergeți domnișoară?
- Într-o lume în care să existe soare, aveți bilet pentru o astă lume?
Râsul fals al acelei femei m-a trezit din acel coșmar....
Adormisem pe umărul lui în parcul nostru drag...El era cu mine, mă privea și m-a întrebat:
- Draga mea, de ce ai lacrimi în ochi?
- Unde este ea?
- Ea?
- Știi, gara ...
- A fost un coșmar!
Un coșmar!
L-am luat de mână , am plecat acasă, iar ziua următoare dimineața îmi sună telefonul. Era mama lui.
- Bună dimineața! Poate ar fi trebuit să știi ca fiul meu și iubitul tău a decedat  noaptea trecută în somn.
- Ce se petrecea?. Cum? Poate? Normal că trebuia să știu...
Țipetele mele s-au auzit în toată casa. Mama a urcat în camera mea speriată și mi-a spus:
-Te așteaptă prietenul tău jos....
- Doamne, dar...?
Nimic nu avea prietenul meu, însă eu......
Ziua următoare am fost accidentată....O mașină m-a lovit din plin. Am ajuns la spital, iar visele mele au devenit realitate. Prietenul meu nu a venit două zile să mă viziteze, iar în ziua externării m-a așteptat și mi-a spus:
-M-am căsătorit! Persoana cu, care te-am înșelat îmi va oferi un copil:
- What?
Șocată am plecat, dar mulțumită că am aflat.......
Deci, în câteva secunde viața îți ia totul, dar de ce nu și amintirile?