Există povești scrise și
nescrise, există oameni fericiți și triști. Mereu vor exista extreme. În urmă cu două zile am terminat de citit o carte extraordinară, cu siguranță
exista și un film, însă eu prefer mai întâi cartea, apoi filmul. „Mesaj din Vietnam” m-a prins. Două zile
atenția mea a fost concentrată asupra acestei minunate cărți. Inițial, când am auzit de acest titlu părerea mea era
cu mult diferită de cea de acum. Trebuie să recunosc faptul că această carte mi-a
fost recomnadată de colega mea, Magda, o mare devoratoare de cărți. Când am
luat această carte credeam că o voi citi în trei, patru zile, nicidecum în două. Și, cum? Pe
nerăsuflate. Încă din primele rânduri m-am regăsit în această carte. Atâtea
evenimente, atâtea neplăceri și personaje... Titlul cărții reprezintă rubrica
la care a lucrat personajul principal feminin, Paxton. Nu de puține ori am
tendința de a imita personajele preferate, ba chiar o perioadă bună de timp mă
comport ca ele. Mai mult, mă
îndrăgostesc de caracterul lor. Îmi fac o imagine și le atribui calitățile și
defectele creionate de scriitor. Revenind la carte. Paxton, o
fată cu părul blond, zveltă, rămasă fără
tată la vârsta de 15 ani, vârstă la care nu înțelegea prea multe a reușit să
meargă la Universitatea din California, unde a studiat trei ani, apoi a
renunțat, dar a ajuns mult mai cunoscută și mult mai apreciată în comparație cu
cei care termină poate două
facultăți. Faptul că mama ei nu o
susținea a determinat-o să plece cât mai departe de ea și fratele ei. Bineînțeles că timpul nu a stat în loc , ea a
crescut , a devenit adolesecentă, a cunoscut mulți oameni și s-a îndrăgostit.
Lucrurile în dragoste nu sunt întotdeauna așa cum ne dorim: să iubim și să fim
iubite, să fim fericiți mult timp. Asta știm cu toții, sau cel puțin măcar o
dată în viață am fost trădați în dragoste. Când spun trădați nu mă refer
neapărat la înșelat, acestui cuvânt îi atribui și alte conotații. Poate ne-a
mințit iubitul/ iubita sau poate ne-a părărsit pentru totdeauna, adică nu vom
mai vedea niciodată persoana iubită. Moartea poate fi dușmanul nostru. Eiii!!
Așa s-a întâmplat și cu această minunată fată s-a îndrăgostit și iubitul ei Peter a fost chemat la război,
unde a murit. Culmea ironiei, moartea lui Peter a fost declarată „moarte accidentală”,
ceea ce a determinat-o pe Pax să meargă în Vietnam să vadă adevărul cu ochii
ei. După multe întâmplări, și poate cele mai dure au fost moartea tatălui ei,
apoi a iubitului , fata a avut puterea de a se ridica și de a-și continua
drumul. Și ce drum? Nicidecum acela propus, ci un drum ales într-o fracțiune de
secundă. Nu s-a mai gândit la viața ei, pur și simplu a decis să riște, să meargă acolo unde nici
bărbații nu aveau curaj. Acestă femeie
curajoasă, ambițioasă, puternică a
răzbit într-o lume imposibil de înțeles.
O lume plină de mizerie, de oameni omorâți „accidental”, o lume în care
e greu să supraviețuiești, Paxton a regăsit o altă iubire , un om demn de urmat, pentru că Tony, bărbatul cel nou din viața ei era la fel de puernic și plin de viață , chiar
dacă a fost la un pas de moarte.
Sunt multe de spus despre această carte, care a apărut în viața mea pe
neașteptate, dar nu regret o clipă. Poate pentru că și tatăl meu s-a stins prea repede, si poate
aveam nevoie să cunosc acest personaj pentru a-mi aminti de fiecare dată de el
când am moralul la pământ.
În urma acestei lecturi mi-am spus că nu voi renunța nicicând să cred în
mine , să-mi iubesc familia și să lupt
pentru visele mele. Îndrăznesc să vă
recomand această carte , pentru că deja prietena mea, Corina nu-i mai dă
drumul.
