2 noiembrie 2015

Teroare, lacrimi și durere!

Sunt îngrozită! Vineri seara, pe la 23:00, facebook-ul era plin de mesaje, de chestii oribile. Cu tableta în mână, sus-jos, sus-jos (știți...lipsa de chef), observ că un prieten a postat o chestie, gen - 20 de morți...Colectiv. Hmm, zic eu! Ăsta face mișto sau...?
Dau un search și văd că orice aș scrie, Colectiv și morți era știrea ce ocupa primele pagini ale ziarelor. Sigur, exagerare jurnalistică, zic din nou! Culmea, pentru prima dată mi-aș fi dorit să fie asta, dar nu, nu a fost! Din contră, tragic, îngrozitor și posibil! În fine, mă pun la somn. 
Sâmbătă la prima oră, ca în fiecare dimineață, deschid televizorul, dar de data aceasta să văd știri, nu să ascult muzică. Încep să butonez, de la un canal la altul și nu observ decât că au murit oameni. Peste tot auzeam același subiect, subiect ce avea în componența sa două cuvinte: moarte și colectiv.
Ok! Nu-mi plac astfel de discuții, dar curiozitatea nu mi-a dat liniște. Atâtea întrebări m-au bulversat și am tot căutat informații despre acel nenorocit club care a luat vieți, prea multe vieți. Apoi, am văzut impertinențe ale oamenilor cum că din cauza sărbătorii de Halloween sau a muzicii rock s-a întâmplat asta. Cred că asta mă înfurie teribil. Părinți, prieteni, iubiți, frați plâng la capetele celor dragi, iar unii dintre noi, care am fost norocoși stăm să căutăm teorii. Treziți-vă! Nu muzica, nu sărbătoarea, nimeni, ci din cauza unor reguli simple pe care le puteam respecta, au murit oameni și au fost distruși alții. În loc să ne gândim cum să ajutăm, cum să susținem, noi ce facem? Vaiii, muzica rock le-a adus moartea! Nu am nimic cu nimeni, nu oblig pe nimeni să iubească acest tip de muzică, dar ar trebui să aveți respect. În loc să puneți etichete, mai bine ajutați!
Apoi, o altă problemă ar fi discuția care am văzut-o cu unii dintre acționarii clubului, Întreb și eu acum, ca fapt divers, cum mama dracului să nu ai idee despre planurile celor ce organizau concertul. Mai întreb, nu se face un contract cu niște chestii acolo? Apoi, oameni buni, nu știați că v-ați pus burete pe pereți și pe tavane sau nu știați cât de repede poate lua foc? Pe bune? Îți trebuie multă școală să îți dai seama cât de repede ia foc un burete!
Sigur, dau vina și pe noi ca popor. Suntem permisivi, prea permisivi, suntem slabi și ne convine acel puțin. Nu am pus niciodată problema că „bă, suntem ființe umane!”.
Până să văd acest caz, nu mi-a trecut prin cap că pot să mor într-o seară în care vreau doar să mă distrez sau să mă relaxez. Mi-am dat seama încă o dată că nimănui nu-i pasă de noi, că degeaba avem un Guvern, un Președinte și ce mai vor ei să fie. A trebuit să moară oameni ca să ne dăm seama că este nevoie să respectăm reguli, a fost nevoie de tragedii ca să observăm că nu avem spitale. Mai lăsați Bisericile, că deja o dăm în prostie. Chiar aveam o discuție cu cineva la un moment dat, la fiecare colț de stradă vezi farmacii, săli de jocuri. În fiecare zonă a orașului găsești o Biserică. Nu am nici cu Biserica o problemă, dar fără exagerări.
Sunt îngrozită și nu aș vrea să mai văd oameni care caută teoriile ..., ci aș vrea să văd unitate.

Apropo, acum înțelege toată lumea pentru ce există reguli? 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu