E luni

       „Timpul este un croitor specializat în modificări”
Încercările de a defini „timpul” m-au enervat teribil. Din nou luni, o nouă săptămână. Nu te obișnuiești bine cu azi, pentru că urmează mâine. Timpul și puterile trebuiesc economisite. Timpul...ce este timpul? Cum să definești ceva ce nu vezi, ci doar simți. Iar, acum mă contrazic singură, timpul nu se vede? Cum nu? Se vede pe chipul nostru, în acțiunile noastre, în tot ceea ce facem.  Îmi amintesc că de pe la 17 ani tot încerc să definesc timpul. Mergeam cu mașina și gândul meu era la timp. Timpul te modelează și tu abia îți dai seama. Dar, cum să definesc timpul. Mă gândesc la această zi de luni, la această zi de septembrie. Tot ce părea imposibil de stins, nu mai este, s-a stins...Hmmm...Timpul...Timpul este acel ceva ce-mi dă bătăi teribile de cap. Peste fix o lună se fac 2 ani jumătate de când omul acela minunat despre care nu voi înceta nicicând să vorbesc, să povestesc, m-a părăsit. Și, culmea a trecut timp, iar eu nici azi nu pot să cred. De asta nu înțeleg ce este timpul. Pentru că sunt lucruri pe care nu ți le mai reamintești și lucruri ce încă nu crezi că s-au petrecut. Ar trebui să se țină cândva, undeva un curs despre timp. Cu orice aș asocia această noțiune se potrivește doar câteva clipe, apoi totul se transformă. Timpul se vede în cazul meu, dar sigur nu în totalitate... Timpul? Dar, ce să stau să-ncerc atât a defini timpul? Că-l definesc eu sau nu, importanță nu are, oricum el mă definește pe mine. Mă definește ca ceea ce azi sunt și ca ceea ce voi fi peste ani și ani. Într-un final este adevărată afirmația „Timpul este un croitor specializat  în modificări”.