6 noiembrie 2012

M-a prins...



Există povești scrise și nescrise, există oameni fericiți și triști. Mereu vor exista extreme.  În urmă cu două zile am terminat de citit o carte extraordinară, cu siguranță exista și un film, însă eu prefer mai întâi cartea, apoi filmul. „Mesaj din Vietnam” m-a prins. Două zile atenția mea a fost concentrată asupra acestei minunate cărți. Inițial,  când am auzit de acest titlu părerea mea era cu mult diferită de cea de acum. Trebuie să recunosc faptul că această carte mi-a fost recomnadată de colega mea, Magda, o mare devoratoare de cărți. Când am luat această carte credeam că o voi citi în trei, patru  zile, nicidecum în două. Și, cum? Pe nerăsuflate. Încă din primele rânduri m-am regăsit în această carte. Atâtea evenimente, atâtea neplăceri și personaje... Titlul cărții reprezintă rubrica la care a lucrat personajul principal feminin, Paxton. Nu de puține ori am tendința de a imita personajele preferate, ba chiar o perioadă bună de timp mă comport ca ele. Mai mult,  mă îndrăgostesc de caracterul lor. Îmi fac o imagine și le atribui calitățile și defectele creionate de scriitor. Revenind la carte.  Paxton, o fată  cu părul blond, zveltă, rămasă fără tată la vârsta de 15 ani, vârstă la care nu înțelegea prea multe a reușit să meargă la Universitatea din California, unde a studiat trei ani, apoi a renunțat, dar a ajuns mult mai cunoscută și mult mai apreciată în comparație cu cei care termină  poate două facultăți.  Faptul că mama ei nu o susținea a determinat-o să plece cât mai departe de ea și fratele ei.  Bineînțeles că timpul nu a stat în loc , ea a crescut , a devenit adolesecentă, a cunoscut mulți oameni și s-a îndrăgostit. Lucrurile în dragoste nu sunt întotdeauna așa cum ne dorim: să iubim și să fim iubite, să fim fericiți mult timp. Asta știm cu toții, sau cel puțin măcar o dată în viață am fost trădați în dragoste. Când spun trădați nu mă refer neapărat la înșelat, acestui cuvânt îi atribui și alte conotații. Poate ne-a mințit iubitul/ iubita sau poate ne-a părărsit pentru totdeauna, adică nu vom mai vedea niciodată persoana iubită. Moartea poate fi dușmanul nostru. Eiii!! Așa s-a întâmplat și cu această minunată fată s-a îndrăgostit și  iubitul ei Peter a fost chemat la război, unde a murit. Culmea ironiei, moartea lui Peter a fost declarată „moarte accidentală”, ceea ce a determinat-o pe Pax să meargă în Vietnam să vadă adevărul cu ochii ei. După multe întâmplări, și poate cele mai dure au fost moartea tatălui ei, apoi a iubitului , fata a avut puterea de a se ridica și de a-și continua drumul. Și ce drum? Nicidecum acela propus, ci un drum ales într-o fracțiune de secundă. Nu s-a mai gândit la viața ei, pur și simplu  a decis să riște, să meargă acolo unde nici bărbații nu aveau curaj. Acestă  femeie curajoasă, ambițioasă, puternică  a răzbit într-o lume imposibil de înțeles.  O lume plină de mizerie, de oameni omorâți „accidental”, o lume în care e greu să supraviețuiești, Paxton a regăsit o altă iubire , un om  demn de urmat, pentru că  Tony, bărbatul cel nou din viața ei  era la fel de puernic și plin de viață , chiar dacă a fost la un pas de  moarte.
Sunt multe de spus despre această carte, care a apărut în viața mea pe neașteptate, dar nu regret o clipă. Poate pentru că  și tatăl meu s-a stins prea repede, si poate aveam nevoie să cunosc acest personaj pentru a-mi aminti de fiecare dată de el când am moralul la pământ.
În urma acestei lecturi mi-am spus că nu voi renunța nicicând să cred în mine , să-mi iubesc familia  și să lupt pentru visele mele.  Îndrăznesc să vă recomand această carte , pentru că deja prietena mea, Corina nu-i mai dă drumul.

Un comentariu: