Într-o lume a fanteziei și a imaginației - lumea cinematografului - în care goana după originalitate nu cunoaște momente de răgaz, unde scenariștii își storc tot timpul creierii ca să găsească lucruri noi, ineditul a fost atins, paradoxal, prin lipsa de originalitate, prin banalitate.
Adevărul Îndrăcit - Uraganul
Două filme care nu au nimic în comun, în afară de faptul că au fost produse în aceleași studiouri respectiv, americane, intervalul dintre ele fiind de un an: 1937 și 1938. Includerea lor în această retrospectivă nu s-a datorat unor „momente” pe care le-ar fi marcat în evoluția artei cinematografice, ci faptului că fiecare dintre ele a atras atenția prin „ceva”: Adevărul îndrăcit prin lansarea unui excelent cuplu de comedie : Irene Dunne și Cary Grant, iar Uraganul lui John Ford prin măiestria trucajului scenelor de furtună pustiitoare. Dar a mai existat o rațiune pentru alăturarea acestor două filme. Amândouă au fost recenzate de marele scriitor francez André Maurois care colabora în calitate de critic cinematografic la excelenta revistă de specialitate „Cinémonde”. Despre Adevărul îndrăcit, care de fapt se numea Groaznicul adevăr, dar căruia francezii i-au spus Afurisitul adevăr, deci trei titluri, unul mai neinspirat ca altul, mai cu seamă pentru o comedie dramatică, Maurois începea prin a declara că...traducerea titlului nu-i aparține și că e departe de a o aproba. În ceea ce privește filmul, îl găsea amuzant și chiar fermecător dar...atrăgea atenția cineaștilor să fie foarte prudenți. Căci, scria el, dacă nu se vor strădui să găsească subiecte și medii noi, vor fi depășiți și eclipsați de cineaștii francezi. Un rol foarte important este jucat de un cățelus și, pornind de la această idee, scriitorul își exprimă teama pe care i-o inspira apariția animalelor pe scenă dat fiind neprevăzutul capriciilor lor. Câinele exercita aproape o teroare asupra lui: uneori era foarte liniștit, dar alteori se arăta cuprins de o subtilă afecțiune pentru sufleur și părăsea masa regală pentru a se gudura pe lângă cușca repsectivă.
Așa stând lucrurile, Maurois trăgea concluzia că filmele pot fi judecate și favorbail și nefavorabil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu