Pe tărâmuri necunoscute

Viața te duce în locuri numai de ea știute. Cum te adaptezi tu, cum faci față situațiilor de acolo? Asta este  strict problema ta. Viața îți dă chiar tot ce vrei, de la bun la rău. Ajungi pe tărâmuri necunoscute și ai puțină teamă, dar nu renunți să încerci. Te lovești de sute de necazuri, te lovești de atâtea lucruri care să-ți dea motiv de teamă. Și îmi amintesc acum de un prieten de-al meu. În urmă cu 5 ani, Cristi  a terminat Jurnalismul la București. Mă rog, după eșecul lui la Cluj avea ceva dubii. Să mai meargă la București sau nu?! Într-un final a mers, apelând la principiul „Ce poate fi atât de rău?” Trecând peste aceste detalii, Cristi a terminat Jurnalismul și a mers la master în America. Și acum e acum....Îmi amintesc cu amuzament de acel băiat ce povestea părinților mei, dar mai ales teama ce-l cuprinsese. Teama de necunoscut (o numea el) și se gândea că nu va reuși, nu va putea răzbi într-o lume nouă, o lume cu o cultură diferită, cu alte valori, cu altă construcție. Dar, nu a durat prea mult ca el să se acomodeze. Povestea cu atâta plăcere despre meseria lui, despre mentorii lui. Pe toată perioada masterului el a lucrat acolo, cunoscând mulți oameni. După finalizarea studiilor, Cristi s-a reîntors în țară, iar anul trecut ne-am revăzut și ne-am permis să pierdem o jumătate de zi și toată noaptea discutând despre Jurnalism și America. Din păcate, în România nu a mai lucrat în domeniu, și nu pentru că nu ar fi avut cum, ci pentru că nu dorea să facă meseria asta în țară, spunea el „Nu vreau să-mi bat capul cu persoane care nu au habar de acest domeniu...îmi e bine liniștit”.  De asemenea, îmi povestea despre cum își gestiona el timpul și nu despre cât de greu i s-a părut în America până s-a acomodat, ci cât de dură și grea i-a fost reîntoarcerea în țară.  Acea experiență a făcut din el un alt om. Spunea la un moment dat că drumurile în viața asta sunt atât de dure și încâlcite, iar atunci când vrei să pleci pe tărâmuri necunoscute nu e cea mai bună soluție să te gândești „ce mă fac? dacă nu mă descurc? etc”, din contră să mă gândesc că orice aș alege, la un moment dat poate fi considerată o decizie proastă, dar pe moment trebuie privită ca  o experiență, doar atât. Că acele tărâmuri necunoscute ajung să-mi placă e partea a doua.