În fața mea se afla un pahar gol, o sticla de apă, hârtii, telefoanele și o ciocolată amăruie (o ador)...Cafeaua am terminat-o în 10 minute și cred că în următoarele minute voi mai savura una. Hârtiiii?! Ieri examen, azi examen...Ciudat , la examenul de ieri mă gândeam la cel de azi. Pentru toate există un început, dar și un sfârșit. Dar, eu am omis începutul. Mă trezesc la 7, după o noapte nu tocmai liniștitoare. Cred și eu! După 6 cafele băute ieri...Cine consumă cafea cunoaște sentimentul pe care ni-l oferă cafeaua. Cel puțin la mine sunt două senzații:una de fericire(energie, pofta de muncă) și alta de furie(când am treabă nu-și face efectul, când nu am, mă ține trează). După cafea îmi fac repede un pachețel, mănânc ceva , mă îmbrac și mă îndrept spre Universitate. Cum uit mereu să îmi iau umbrela suport consecințele, însă în dimineața asta nu m-a udat doar ploaia sau zăpada. Am ajuns la Catedrală (mereu ajung cu 1min sau 2 întârziere la autobuzul ce mă lasă direct în fața la UVT) și mă îndrept cu pași repezi spre Universitate. Pe lângă faptul că fulgii de zăpada , care erau mai mult apă nu-mi dădeau voie sa văd mai vine și un „deștept” cu o mașină și mă stropește toată. Super! Toți șoferi mergeau civilizat, „deșteptul” a omis acest lucru...Tipic!Ajung la semafor, se face verde...ce să fac...Trec, nu?! Doar că un alt „deștept” nu înțelege cum stă treaba cu semaforul...După ce am fost udată fără milă era să mai fiu și călcată de mașină, circulând regulamentar! Repet, TIPIC!Urc la bibliotecă, mă lovesc de un tip(și nu e prima dată) îi vărs cafeaua...dar, îmi cer scuze și mă ofer să îi plătesc omului. Acesta îmi zâmbește amical și-mi spune „Ce ai spune dacă m-ai onora cu prezența la următoarea cafea?!” Râd! Îmi spun „Alt nebun!”(numai de nebuni am parte)....Mă privește insistent, iar gestul următor m-a șocat! Mă ia de mână și spune cu o față serioasă „De fapt, ce stăm aici la negocieri...îmi ești datoare, mi-ai vărsat cafeaua!” Într-un final a fost un accident benefic, am cunoscut un om, am vorbit și am aflat un lucru foarte important. La cafea m-a întrebat de ce sunt așa udă, afară nu plouă torențial...Îi povestesc, iar el zâmbește și-mi spune „Uneori mă trezesc dimineața și nu mă recunosc. Ba sunt serios, ba nu sunt, dar sunt conștient că uneori trebuie să mai ies din rutină, altfel aș muri”. Ce voia să spună? „Când mi-ai vărsta cafeaua am crezut că-mi dai și o plamă...ești serioasă rău....privește...vezi fulgii de zăpadă?Așa trece viața omului și nu te întreabă de ce nu ai râs sau de ce ai plâns”. Am rămas pe gânduri în urma unei discuții de scurtă durată, iar în același timp am văzut că într-o secundă învăț 10 lucruri , iar într-o săptămână nu conștientizez nici măcar unul!. Și acum sunt pe gânduri....scriu, ma uit pe geam cum ninge din ce în ce mai rău, mă gândesc la publicitate, la ultimul examen și la ziua când voi fi în tren spre casă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu