E seară și alerg neîncetat prin suflet cu speranța că voi găsi liniștea acestei nopți. Sute de gânduri mă inundă. Și, Doamne ce inundație au făcut aste gânduri! Alergând spre noapte mi-am dat seama că azi am ratat din nou o zi minunată. Alergând spre noapte nu am apucat să văd ce se întâmplă în jurul meu. Nici bine, nici rău....n-am apucat. E seară și e frig...
E seară și e frig
Din nou - te strig...
Alerg spre noaptea asta
Cu gând neclar în mine
Cu suflet negru
Căci, știu prea bine
Cuvintele-s de prisos,
Privrea-mi este seacă,
Din susurul pustiu
Aș vrea ca eu să viu.
Dar, știu prea bine, dragă!
Alerg spre-o noapte seacă.
Ș-atunci, la ce folos?
Să-ți spun ce e frumos.
Oricum, tu n-ai să vezi
Că-n mine zace acum
Un suflet ce mi-i scrum.
Alerg spre noapte iar`
C-un gând cam muribund
Dar, nepăsarea ta
Te va costa cândva.
Cândva - tu - într-o zi
Vei alerga să prinzi
O noapte liniștită
De nimeni cunoscută.
Tu, dragă om nepăsător
Ai grijă ca ratarea ta
Să nu se repete cândva.
Căci, noaptea nu te va ierta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu