4 iunie 2013

Muzica, ceaiul - compania mea din fiecare zi


e4dbce16
E lângă mine din primul an de facultate și nici în ziua de azi nu m-a părăsit :)
Că tot aud zilnic oameni certându-se,  cupluri despărțindu-se etc, mi-am zis să fac cunoscuți și altora prietenii mei de nădejde. Niciodată nu  m-am certat cu acești „prieteni”, ce-i drept nu prea știu ei să-mi dea sfaturi, dar conviețuim foarte bine împreună. De dimineața până seara târziu ne ținem de urât, ne zâmbim subtil și petrecem timp prețios împreună. Muzica îmi ține companie când scriu, când citesc, iar ceaiul mereu. Când gătesc, când fac diverse lucruri prin casă sau chiar când vorbesc cu mama la telefon.   Imaginați-vă!
Așa prieteni să tot ai! Nu te lasă niciodată, nu te ceartă, nu-ți reproșează, ci doar te privesc tăcuți, luând parte la activitățile ce le faci zi de zi. Până mai acum câteva zile scriam sau citeam pe aceste  melodii:http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/secret-garden-nocturne http://www.youtube.com/watch?v=5MVLUIAWPnE. Mai nou ascult http://www.youtube.com/watch?v=DRVvFYppU0w&list=PL48D015A88FD160C5&index=21  și chiar îmi aduce în suflet o liniște ce o căutam de ceva vreme. Și, ar fi nedrept să nu vă prezint și cana de ceai, căci doar vorbeam despre doi prieteni, nu de unul. 

29 mai 2013

E tot ce vreau și pot să spun

 Mulțumesc! Singurul cuvânt pe care azi vreau să-l spun! Vreau să mulțumesc mai înainte de toate lui  Dumnezeu pentru că mi-a dat putere să depășesc  problemele ce mi s-au pus în față pe neașteptate. Să-i mulțumesc pentru că-mi dă lacrimi suficiente pentru a plânge, pentru că în fiecare zi îmi dă câte o lecție. Mulțumesc pentru că m-a lăsat să trăiesc, mulțumesc părinților ce mi-au dat viață. Mulțumesc tatălui meu pentru că și-a asumat responsabilitățile față de mine, că mi-a fost cel mai bun tataă și cel mai bun prieten, mulțumesc că mi-a dat ochii și puterea lui, mulțumesc pentru tot! Mulțumesc din nou unui om ce azi mă susține necondiționat. Mulțumesc mamei mele, care face mari eforturi ca mie și fratelui meu să nu ne lipsească nimic.  Mulțumesc  familiei mele pentru că mă face fericită. Tot acum și aici mulțumesc prietenilor puțini, dar buni din viața mea. Mulțumesc iubirilor mele trecute  că m-au învățat să iubesc și să iert. Mulțumesc gunoaielor care există pe lumea asta, incapabile să-și trăiască propria viață, gunoaielor care au crezut că luându-mi prietena, prietenul sunt prima speță a umanului.  Mulțumesc profesorilor care m-au încurajat, care m-au învățat și care mă învață. De altfel, mulțumesc și celor care mă discreditează. Și asta înseamnă ceva! Mulțumesc „prietenilor” care se cred prefecți. Câtă ipocrizie! Un prieten adevărat nu-ți pune în față perfecțiunea lui, ci adevărata persoană. Căci, nu e om care să nu greșească......Dar, mulțumesc!
                                                                                 

Mulțumesc!   Ai să-mi mulțumești și tu cândva!!!

21 mai 2013

O floare pentru tine!

Trec pe stradă și nu văd
Acel om palid și gol.
Dar, privind în dreapta mea
Hopa...am zărit ceva!

Ce să vezi și ce să crezi?
Este ea! Florăria cu povești!
Minunată și galantă
M-a prins fraților, deodată!

Am oprit brusc mașinuța,
Mi-am luat repede gentuța,
Am fugit pe holul ei
Parcă mă jucam hochei.


Lumea mă privea buimacă
Mie nu-mi păsa oleacă.
Buchete de trandafiri
Mi-au pus inima pe spini.

El, săracul aștepta!
Ceasul iară îl privea,
Eu, nici gând să mă despart
De buchetul minunat.


Cui să-i pese de iubit?
Când buchetul l-am zărit...
Știu, cadoul  m-aștepta
Dar, buchetul îmi spunea:
„Te rog dragă, nu pleca!”


   Of, buchet drag și frumos!
   Eu te-aș lua acas` la mine,
   Ce să fac? Lui nu-i convine.
   Vai, dar fată minunată!
   N-ai să mă mai uiți vreodată,
   Nu-s eu tare norocos,
   Dar, sunt mândru și fălos!
   Nu mă poți lăsa aici
   Cu acești oameni pitici.
   Fii drăgută și mă ia
   Acasă în vaza ta!

Și pe el eu îl iubeam,                                    
Și buchetul l-adoram.
Cum să fac și ce să fac?
Hop...iubitul m-a șocat!

Of, iubito, draga mea...
Iarăși pasiunea ta!
Crezi că eu nu ți-aș fi luat
Un buchet mai minunat?

 Hei, Mister elegant - șocant!                                                                                                  
 Ești puțin cam arogant!
 Eu îs mândru - minunat,
 Tu ești arogant-șocant!

Spune-mi dragă, fată tristă!
Ai ales să fii artistă.
Cânt tu l-ai găsit pe el
N-ai văzut că-i băiețel?

     
Hei! Buchet, tu minunat!
Așteaptă să-ți dau un sfat
Ea este artista mea
Tu ești floarea din bezea!


Dragă, omule șocant!
Eu îs câtuși mai galant!
Tu ești din bezea, băiete!
Eu sunt natural, privește!
                                                                Natural, zici trandafire?
                                                                Nu se vede? N-ai lentile?
                                                                Chiar și pe cutia ta
                                                                Scrie măi băiete așa:
                                                                „Florăria cu povești
                                                                Realitatea ce-o trăiești.
                                                                Și-acum trezește-te dragă,
                                                                Fugi și zi-ne tu oleacă
                                                                Scena nu s-a terminat
                                                                Iubita nu ți-a plecat,
                                                                Trandafirul l-ați plantat,
                                                                 Florăria v-a cântat
                                                                 Iubirea v-a cununat...”
                                                             
Articol scris pentru campania:

Flori cu Flori



















                                       
























21 mai...Constantine, Constantine

Azi, Elenele și Contantinii se bucură de cadouri și urări. Dar, nu numai! Biserica Ortodoxă  îi prăznuiește  pe Sfinții Împărați Constantin și mama sa, Elena. 

Constantin cel Mare s-a nascut in orasul Naissus (Nis, Serbia) in jurul anului 274.  A devenit suveran al intregului Imperiu Roman dupa invingerea lui Maxentiu si a lui Liciniu. Potrivit marturiilor lui Eusebiu si Lactantiu, in ajunul luptei cu Maxentiu,Constantin a vazut pe cer ziua, in amiaza mare, o cruce luminoasa deasupra soarelui cu inscriptia: “in hoc signo vinces” (prin acest semn vei birui).
Noaptea, in timpul somnului, i se descopera Hristos, cerandu-i sa puna semnul sfintei cruci pe steagurile soldatilor. Dand ascultare poruncii primite in vis, iese biruitor in lupta cu Maxentiu. Pe Arcul de Triumf al lui Constantin, care se pastreaza la Roma, se afla inscriptia: “instinctu divinitatis” = “prin inspiratie divina”, ce descopera cum a fost castigata victoria asupra lui Maxentiu. Cea mai insemnata realizare a imparatului Constantin a fost Edictul de la Milano (313), prin care crestinismul ajunge sa fie recunoscut de stat. Insa, el va deveni religie de stat in timpul lui Teodosie cel Mare (379-395).
Dupa edictul din 313, imparatul scuteste Biserica de impozite, ii acorda dreptul de a primi donatii si le da episcopilor dreptul sa judece pe cei ce nu doreau sa fie judecati dupa legile statului. Va inlatura din legile penale pedepsele contrare spiritului crestinismului, precum: rastignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul rosu).
Imparatul Constantin a convocat primul Sinod ecumenic la Niceea (325), unde dupa lungi dezbateri, invatatura lui Arie a fost condamnata si s-a adoptat formula ca Fiul lui Dumnezeu este de o fiinta cu Tatal si deci, din veci cu El. La sinod au fost alcatuite si primele 7 articole ale Simbolului de credinta (Crezul), a fost fixata data Pastilor (prima duminica dupa luna plina, dupa echinoctiul de primavara) si s-au dat 20 de canoane referitoare la disciplina bisericeasca.
Sfantul Constantin cel Mare a fost botezat pe patul de moarte de catre episcopul Eusebiu de Nicomidia. A murit la scurt timp (337) in Nicomidia si a fost inmormantat in biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol, ctitorita de el.
Imparateasa Elena
Flavia Iulia Helena s-a nascut in provincia Bitinia. In anul 293, generalul roman Constantiu Chlorus, la indemnul imparatului Diocletian, divorteaza de imparateasaElena. Aceasta nu se recasatoreste, ci traieste departe de atentia publica, dar aproape de fiul sau.  A reusit sa descopere pe dealul Golgotei crucea pe care a fost rastignit Hristos. Potrivit traditiei, in urma sapaturilor s-au gasit trei cruci. Pentru a se identifica crucea pe care a fost rastignit Hristos, au atins cele trei cruci de un mort. Acesta a inviat in momentul in care a fost atins de Crucea Domnului. Pe 14 septembrie 326, episcopul Macarie I al Ierusalimului a luat crucea si a inaltat-o in fata multimii. Ziua de 14 septembrie a devenit sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci in calendarul crestin. Imparateasa Elena a zidit Biserica Sfantului Mormant, Biserica din Bethleem, pe cea din Nazaret si multe alte sfinte locasuri.
Semnificatia numelor Constantin si Elena
Numele Constantin este de origine latina si vine de la constans, constantis (“constant”, “ferm”). Elena – Stravechiul nume Helene este explicat de unii prin gr. helane (“torta”, “faclie”, dar si “foc sacru”, la sarbatorile numite Heleneia, dedicate zeitei Artemis), iar de altii prin gr. hele (“lumina arzatoare a soarelui”).
La multi ani tuturor celor care poarta aceste nume!

Dimineți de mai

Îmi va fi dor de acele dimineți în care trag de mine să mă trezesc și de acele nopți în care încerc să adorm. Voi duce lipsa vieții de om buimac. Om ce se trezește ba la 8, ba la 10. Un om căruia îi lipsesc bani, dar să fiu eu singurul om în astă situație ?
 Ador diminețile în care  trezirea mi-o dau razele soarelui sau copilul vecinilor ce nu-mi poate spune Adriana, ci Dadiana. E frumos să te trezești în acest fel.  De altfel, aștept cu nerăbdare serile cu lună plină. Seri în care să-mi petrec timpul pe afară privind și ascultând tot ceea ce se petrece în jurul meu. Dar, totul se termină așa repede. Nici nu apuc să mă bucur bine, căci deja se termină.  
Îmi amintesc de o dimineață  închisă. Noaptea nu fusese deloc liniștită. De cu seară am avut parte de o furtună de toată frumusețea. Dar, trebuie să te aștepți la orice în viața asta! Dimineața pe la 8:00 m-am ridicat din pat. Normal, cafeaua abia aștepta să fie savurată. La 11:00 am plecat la Universitate. Și, cum în ultima vreme merg doar pe jos, am decis ca și în acea dimineață sa fac la fel. Am trecut de stațiile din care puteam lua autobuzul și ploaia s-a gândit că ar fi bine să înceapă. M-am udat, dar nu mi-a păsat. A fost o ploaie caldă. În fața mea mergea un bâtrân cu o fetiță de 2-3 anișori  și cu un băiețel de 4-5 anișori. Băiețelul era operat la un ochi, iar fetița avea ceva la mână. Imaginea celor trei mi-a rămas în suflet. Și nu degeaba. La stația următoare s-au întâlnit cu cineva . Era o femeie ajunsă la 40 de ani. S-au salutat politicos iar acea femeie a întrebat unde au plecat pe așa vreme.
Fetița avea o rochiță cu volănașe plină cu  flori.  Ce aveam să descopăr m-a șocat. Bâtrânul îi răspunde doamnei respective și îi spunea fetiței să-și pună pe ea flanelul ce-l ținea în mână. Fetița părea mult mai năzdrăvană decât băiatul.  Femeia îl întreabă pe băiețel dacă bunicul îi face toate poftele, iar acesta a răspuns ușor intimidat : „E tata!”. Ochii femeii reflectau nedumerire, iar în acel moment bătrânul a început să povestească despre fiica lui care murise cu 2 ani în urmă. „Fiica și ginerele meu au fost plecați la muncă în Germania. Pe drum au avut un accident. I-am pierdut. Nepoții mei nu înțeleg, sunt prea mici. Mie și soției mele ne zic mama și tata.”  Am rămas șocată și îngrozită. Dar, poate auzind această poveste mi-am dat seama a doua oară că viața este cadoul ce nu ți-l poate dărui nimeni, iar pierderea acestui cadou este definitivă. Momentele din viața noastră sunt ireversibile. Deși nu înțeleg cu adevărat ce s-a întâmplat undeva, cândva vor simți teribil această durere, dar important este că „mama și tata” de acum sunt ființele cele mai dragi, care își cresc a doua oară copii. 
 N-am să uit diminețile și serile de mai, dar n-am să uit nici oamenii care în fiecare zi îmi dau o lecție de viață. 

19 mai 2013

Femeia mister

Plimbându-mă prin fața blocului meu, din senin  o femeie mi-a apărut în cale. Nu știu de unde și cum, ci doar m-am trezit cu ea în fața mea. Părea agitată, dar totodată nepăsătoare. M-a privit, mi-a zâmbit și brusc m-a prins de mână. Ce voia? M-am speriat! Mă privește cu niște ochi mari și-mi spune „Bucură-te de tot! Viața ta e plină de surprize! Crede-mă, vei atinge tot ce ți-ai propus, dar ai răbdare!”.  Doar nu era să cred o femeie despre care nu știam nimic. Nici acum nu știu, dar...Mă adresez politicos: „Doamnă , vă rog!Nu am timp de glume în dimineața aceasta.” Râde isteric și mă întreabă „Am vorbit eu de glume?”
 Reușesc să scap de sub privirea ei și ajung în stația de autobuz. Din nou femeia aceea. În câteva secunde mă cuprinde de umeri , mă sperie teribil și-mi spune „Crezi că-s nebună , așa-i? Sunt, din asta trăiesc, dar tu eși un om minunat cu multe probleme și fără un membru în familie. Mint?” Am rămas șocată. Cine este această femeie, ce știe și ce vrea? De ce apare în viața mea? Nu am apucat să o întreb nimic, deja  plecase. 
Singurul om din stație mă privește și-mi zice „Stați liniștita! Sunt mulți nebuni în acest oraș!” Dar, eu știu că această femeie tocmai îmi reamintise că nu am tată. Să fi fost doar norocul de a nimeri sau....

„Adevăratul mister al lumii este vizibilul, nu invizibilul”!

15 mai 2013

2 ani

Mâine se împlinesc doi ani de când ne-ai părăsit. Și jur că nu pot crede. Mi-e dor de tine în fiecare clipă, mi-e dor de noi. Sunt așa furioasă pe Dumnezeu pentru că mi te-a luat. Nu mai pot suporta lipsa ta.  De fiecare dată când merg acasă trecutul mă urmărește. Când sunt singură, amintirile mă dor! Ce să fac eu fără tine aici? Mă simt cumplit de goală pe dinăuntru și plină de furie. Am ajuns să nu mai cred că există cineva acolo sus care ne iubește, ci care ne urăște. Mă trec fiorii când mă gândesc că ziua de 15 mai mi te-a luat. Sunt atât de furioasă. Nu pot să-mi stăpânesc lacrimile când este vorba despre tine. Am nevoie de iubirea ta părintească, am nevoie de tine tati. Nu sunt deloc cum ai vrut. Sunt slabă! Nu pot să lupt pentru că nu mai are cine să ma sfătuiască. Nu am optimismul tău. Acum am doar negru în suflet, mă simt răvășită de durere. N-am trecut peste asta. Și cum să trec? Când nu te pot suna să-ți spun câte mi se întîmplă, căci tot ce iubesc mă distruge. Aș vrea măcar o singură dată să pot să-ți mai spun „tată”.  N-am trecut și nu voi trece niciodată peste asta. Și nu cred că mai pot trece prin multe. Am doar nevoie de tine în fiecare zi, dar tu nu ești nici măcar o secundă. Nici măcar un prieten cel mai bun nu mai am, pentru că tu m-ai părăsit prieten-tată și eu nu pot să-ți semăn optimistă și puternică. Viața asta îți fură strălucirea când te aștepți mai puțin!
 Și când nu mai pot, nu mai pot!



                                                       Îmi e dor de tine!

14 mai 2013

Ingrozita de trecut, prezent si viitor

Sunt îngrozită de țara asta. De oamenii care poartă măști, de criticile ce mi se aduc pentru simplu fapt că sunt olteancă. Să fii jignit fără motiv. Trăim într-o țară de nimic. Am mai spus asta într-un articol și voi spune asta mereu. Dacă Dumnezeu m-ar pune să-mi aleg ceva, acel ceva ar fi să mă nasc din nou într-o altă țară. Pentru mine totul e gunoi. De la anumite persoane care nu au habar ce înseamnă respect  până la gunoiaele reale. Ce poate fi mai rău decât să trăiești într-o țară în care valorile morale nu mai au importanță? Sunt îngrozită !!!!

Ceasul elvețian-iubirea și amintirea Ellei

Simt în oase că abia începe. Stătea pe marginea patului cu o privire șocantă.. Palidă la față cu părul cărunt, ochii albaștrii se duseseră în fundul capului, însă stăteau neclintiți. Privi îndelung spre masa unde era așezată candela. Era roșie, iar lumina lumânării o făcea strălucitoare. Era epuizată. Nu se putea mișca. Îi cere fratelui ei să-i dea apă. Acesta lipsește din camera plină de lumânări și tristețe. 
-Unde ești, Mihai? Mihai, dragule!
Se aude ușa. Un copil de un anișor intră în cameră. Se clatină și se împiedică. Gurița lui se află chiar sub ochii ei morți. Copilul se sperie, dar nu fuge. Pocind cuvintele, zâmbind cu dințișorii lui abia apăruți, îi spune:
-Ți-am adus un cadou!
Femeia e șocată. Cadou? Ce om pe patul de moarte are nevoie de un cadou?
-Mulțumesc, spune ea, aruncându-i un zâmbet forțat.
Copilul pleacă. Femeia încearcă să se ridice din pat. Uită cât îi este de sete. Caută în plăsuța ce îi fusese adusă de nepoțelul ei. În plasă se aflau trei ceasuri de lux. Dar, cu ce o ajută ceasurile de lux pe o femeie bolnavă de cancer?
Mihai, fratele Ellei pășește în cameră. Se străduiește cât poate să nu-și lase lacrimile să-i scape pe fața palidă. 
-Ce-i cu tine așa? Zici că ești călugăr! Ai un copil! De ce ai fața asta? Parcă tu ai fi bolnav!
-Sunt! Tu ești pe moarte, iar tot ceea ce pot face pentru tine este să-ți ofer un ceas. 
-Dar, Mihai...
-Ella, te rog!
-Mihai ceasul e foarte scump. În plus, de unde știai că-mi doresc un ceas Armand Nicolet MO2 Moon Date Lady Steel White ?


-Nu știam! Dar, știi că mereu am luat doar ce este bun și potrivt, frumos și gustos(amândoi zâmbesc).  Mă gândeam că-ți place acest ceas pentru că, cureaua este din piele originală, iar geamul este de fapt un minunat  cristal safir.
-M-ai nimerit, zâmbi ea tristă, dar fericită totodată!
-Dar, mai ai două?
- Da! Unul este pentru mine, mai exact mi-am ales ceasul  Paul Picot Technograph Wild White Black Diamonds. La fel ca și la al tău cureaua este din piele originală, iar pietrele din interior sunt diamante. 
 Ceasul Maurice Lacroix Calendrier Retro  Steell este pentru fiul meu, dar trebuie să aștept să crească.
-Ella, îți place cadoul meu?
-Da! Știi....Mi-aș dori ca acest ceas să-mi lungească cu încă un an viața.
Mai stau puțin  de vorbă până când nepotul Ellei își strigă tatăl. Între timp, Ella adoarme.
Dimineața Ella era programată la doctor. Părea mai vioaie, zâmbea și nu era acel zâmbet forțat. Ceasul ce-l primise devenise martorul suferinței și luptei în fața cancerului. După ora 14 Ella se întoarce acasă. Deși, boala își lăsa urme pe chipul ei în fiecare zi, ceasul îi conferea mai mult decât strălucirea unui machiaj. 
Trecu timpul și Ella se simțea din ce în ce mai rău.
Marți, 15 mai, Ella moare. Mihai este distrus. Singurul care mai dădea viață locuinței era fiul lui Mihai.  Ziua înmormântării a fost groaznică. Toți erau îmbrăcați în negru, doar Ella în sicriu avea rochie alba de mireasă și ceasul ce-l primise de la fratele ei strălucea mai puternic ca nicodată. 
După acel moment trist Mihai și fiul său se întorc acasă. Fiul lui Mihai adoarme. Mihai pășește în camera Ellei. Plânge. Și plânge nemaiputând să-și stăpânească lacrimile. Ella nu-l mai vedea. Se gândea la soția ce a uitat de copil și de el,dar și  la sora sa, ce a plecat cu regret. 
Pășește încet în camera ce-i adusese lacrimi și zâmbete. Pe colțul mesei  se afla cutia în care fusese adăpostit ceasul Ellei. O deschide și găsește un bilet: 

„Am fost o povară pentru tine în perioada asta. Nu te-ai putut bucura de fiul tău din cauza mea. Nepoțelul meu a venit neplănuit și eu am aflat de cancer exact în acea zi. Îmi pare rău că nu am mai putut lupta! Copilul tău, nepotul meu mi-a dat putere să mai rezist, dar... În ziua când mi-ai oferit acel ceas am fost foarte emoționată. Îmi place să-l privesc și nu regret nimic. Nu-mi pare rău că a fost un ceas și nu un inel. Pentru că, ceasul de la tine mi-a oferit zâmbet pentru câteva săptămâni. Iar, tu mi-ai oferit iubire! Voi fi plecată când vei citi, dar sufletul meu va fi lângă tine și nepoțelul meu drag!
P.S Nu uita să-i oferi băiatului tău acel ceas pe care mi l-ai arătat și găsește-i o mamă minunată ca tine, căreia să-i oferi unul identic cu al meu”.

Când a scris Ella acel bilet?! Nimeni nu știe!
Dar, pentru Mihai ceasurile elvețiene au rămas un simbol al iubirii și al amintirii. Chiar și după moarte! 


Articol scris pentru:
Campania TOPCeas.ro