Dulce mai e povara cadourilor

Încă de pe vremea copilăriei iubeam cadourile. Fie ele de dimensiuni mari sau mici, pe mine mă mulțumeau toate.  Ajunsă la vârsta de 20 de ani gusturile s-au schimbat. Îmi place să primesc cadouri, poate și de aici numele de „omul cadourilor”, însă lucruri simple, lucruri mărunte.  Acum că am văzut aceste minunate produse de pe cadouri Emma am decis să-mi sun prietenul și să-i reamintesc că supărările provocate au un preț. Am decis și prețul! Un ceas de mână, un portofel și o trusă de fard!?. Până la urmă,  nu este cine știe ce?!
 Hmmm!! Ar fi fost prea simplu să am doar eu pretenții. Prietenul meu a spus: „Te voi suna în cinci minute”. Normal, mă cuprinsese o fericire de parcă mi s-ar fi îndeplinit dorința.

 Îmi sună telefonul, iar discuția  a avut traseul următor:
”Spui că supărările ce ți le aduc au un preț?!Ok! Uită-te pe acel site care ți-a dat idei de cadouri și vezi că sunt și pentru bărbați”
”Poftim? (zic eu) . Câtă nerușinare, de parcă eu îl supăr zilnic. Uite, eu te supăr mai rar, deci la tine un singur cadou. Ce spui?”
”Decât deloc! (spune el). Vreau butoni de argint. Iar, acum trebuie să merg la muncă, te sun când am timp. Sper că ai înțeles mesajul!”

Am rămas șocată. Dar, știu cum voi scăpa.Am să-l provoc pe el să mă supere și altfel eu nu voi da nimic, deși n-ar strica un mic,  cadou .  Poate că îi voi face o surpriză chiar pentru o zi petrecută împreună. Cred că un nou ceas de mână l-ar încânta. El e la fel ca mine. Se bucură și de cele mai mărunte lucruri. De fapt, amândoi suntem ca două pahare de cristal. Împreună stralucim puternic de fericire.
Și cred că voi renunța la egoism și-l voi ruga să analizăm produsele Emma.  Nu ne-ar strica în casă o vază, o statuetă etc.
Stând acasă fără să mă deranjez, să-mi bat capul cu diverse produse din  toate magazinele, pot frumos să mă relaxez, căci produsele sunt livrate în 24h. Nu-i așa că e frumos?
Și, chiar surpriza pentru iubitul meu va ajunge imediat, trebuie doar să mă decid.
Produsele de pe Cadouri Emma îți face viața mai frumoasă și liniștită.


Acest articol a fost scris pentru :

Campania Cadouri Emma (blogawards 2013)

Dar din dar se face rai

 Zi de zi aud vorbindu-se  despre  diverse campanii care aduc fericire și zâmbet oamenilor. Stând  la semafor așteptând  să apară culoarea verde pentru a putea traversa mi-am amintit că urmează ziua de naștere a unui bun amic. Și, ce este mai frumos decât un cadou minunat dăruit din toată inima? 

Iar, cum amicul meu este un devorator de cărți am decis că acestea reprezintă cadoul potrivit,  două cărți! Dar, ce cărți? Prietenii adevărați știu ce sa dăruiască și cum să primeasca. Cum eu am devenit o fericită prin campania „E usor să dăruiești” pentru că ma delectez cu diverse produse, de la literatură la grădinărit, mi-am propus să-i ofer două cărți de care are nevoie și pe care le va gusta din plin.
Cărțile sunt mici, atât din punct de vedere al formatului , cât și al numărului de pagini, poate fi purtată oriunde, oricând.
Oamenii in general au nevoie de sfaturi și de prieteni, iar cărțile pot fi și una și alta. Ce va spune prietenul meu când va primi  două cadouri diferite din punct de vedere al conținutului?  Bărbăție și dietă? Hmmm!! Sunt curioasă să-i vad reacția!

Cum nu e greu să primești, nici prea dificil nu e să dăruiești. Trebuie doar să-ți cunoști destinatarii. Dar, eu am avut un noroc nemaiîntâlnit. Nu numai că îmi cunosc foarte bine destinatarul, dar am avut și de unde să aleg!






Acest articol a fost scris pentru  campania:

E usor sa daruiesti! (blogawards 2013)

Nu vei afla...

Si nu vei afla, si nu vei stiiiiiiiiiiiiiiiii......
Cand cineva are nevoie de tine nu vei afla pentru ca ai fost suficient de egoista incat, sa nu iti mai solicite cineva ajutorul...Nu vei afla drumul cand vei fi pierduta, nu vei afla.....Nu vei afla ce este tristetea pentru ca te va cuprinde imensa dragoste a lui...Dragostea ce te va infasura ca o patura...Nu vei afla cand vei gresi pentru ca, el te iubeste atat de mult uitand sa-ti spuna ..Motivul pentru care ai stat atata timp prinsa in amintiri, nu-l vei afla...
Nu vei afla cum si de ce a aparut in viata ta...Dar, vei afla ca viata ta s-a schimbat. Ca tot ce era intunecat a prins culori nebanuite....

Dar, daca ai afla totul dinainte care ar mai fi farmecul vietii?

Lucruri simple

Nu caut nimic. Lucrurile simple imi sunt de ajuns. Și, totuși, lucrurile simple se complică într-o singură clipă. Ciudat, dar adevărat. Te simți uneori cel mai simplu om doar că nu mai ști ce înseamnă simplitatea, iar asta nu e bine. Dar, ce înseamnă simplitatea până la urmă? Pentru unii simplitatea este asociată cu urâtul, pentru alții este exact opusul. Mă cuprind 1000 de întrebări, dar este inutil să mi le adresez, căci nu găsesc răspuns. Cred că pe sentimentele mele a fost pusă o parolă pe care am uitat-o până și eu. Am vrut să scriu asta de săptămâna trecută, dar m-am luat când cu una, când cu alta și am uitat. Era o zi de luni. O zi frumoasă , călduroasă. Mi-am luat geanta și mi-am zis:merg acasă!  Am plecat, am luat autobuzul, dar până să ajung la gara de unde mi-am achiziționat biletul m-am lovit de niste țigani, care nu voiau altceva decât niște bani pe care nu eram dispusă să-i ofer sub nicio formă......Evenimentul nu s-a sfârșit aici, dar nu asta contează, ceea ce vreau să spun este că în tren am dat peste o minunată femeie, care mi-a dat un  sfat foarte bun , zic eu. Vorbeam despre ocupația mea, despre ceea ce cred eu la 20 referitor la  țară etc și mi-a spus câteva lucruri din povestea ei, printre care și faptul ca și-a pierdut tatăl la doar 16 ani....În fine, sfatul sună așa:„Indiferent de ceea ce vei face în viața asta, în țara asta să nu te pierzi pe tine. De multe ori suntem tentați, și mai  ales voi, tinerii să munciți, să dați totul din voi, iar apoi să fiți dezamăgiți, pentru că vreți ceva , dar nu obțineți acel ceva. Puținii tineri care mai vor ceva de la ei sunt călcați în picioare de șefi etc. Dar, ceea ce vreau să îți spun este să nu te pierzi niciodată”.

Deci, zilele simple sunt de fapt complicate? Nu, tot ceea ce vrem noi devine complicat sau rămâne simplu. Noi suntem arhitecții propriului destin, propriilor zile.

"sfaturi pentru relatii"

Cu trenul fug amintirile

Totul a început într-o zi de vară. Doar o simplă zi de vară. Nimic nu durează o eternitate. Totul moare, totul se stinge, noi murim în fiecare zi câte puțin.  Ploaia îmi bate în geam, țipetele copiilor le aud parcă de undeva de departe și niște vorbe aruncate în grabă. Un bagaj de amintiri. Ne-am cunoscut încet, încet, puțin câte puțin, dar ne-am pierdut într-o clipă.  Privesc picăturile de ploaie ce îmi lovesc geamul parcă intenționat. Nimic nu se întâmplă fără un scop. Dar, care este scopul amintirilor în viața noastră? Care este scopul oamenilor în viața noastră? Care este scopul nostru într-o lume ca aceasta?
Au trecut ani buni de când nu ne-am vorbit, ani buni de când nu ne-am privit, ani.....Și, după atâta timp....Când ne-am reîntâlnit ne-au cuprins emoțiile ca la început. Inima așa tare se zvăcănea în pieptul meu de parcă voia să-mi părăsească trupul. Obrajii au prins culoare ca și cum aș fi băut vin o zi întreagă. Mi-ai întins mâna ta și mi-ai șoptit încet „Să mergem draga mea. Aici nu mai e nimic de făcut!”
- Dar......Nimicul acesta a prins valoare!
- Să mergem!
Am plecat pe un drum necunoscut îmbrățișați, iar la capătul acestui drum ne aștepta o surpriză de proporții.
- Pășește, pășește  nu-ți fie teamă...
- Unde mergem?
-  Acolo unde ar fi trebuit să te urmez de la început.
- Unde?
-  În lumea ta, ar fi trebuit să te urmez și să-ți fiu alături mereu așa cum ți-am promis nu să fug ca un tembel de iubire
Am izbucnit în râs, nu înțelegeam, ne-am iubit o viață întreagă. Oare, ce spune acest om?
- Dragul meu, încotro?
- Mai este puțin de mers...așteaptă și ai să vezi.....
În sfârșit! Am ajuns într-un loc vizitat din când în când, dar nu un  loc potrivit pentru doi îndrăgostiți. O gară.Gara din care plecam și în care ma reîntorceam des. Nu este un loc pentru îndrăgostți, dar este locul meu și al lui. Locul în care ne-am cunoscut și în care ne-am pierdut.
- Ce facem aici?
- Îți amintești ziua în care ne-am cunoscut?
- Da, cum aș putea să uit?!
- Draga mea e timpul să ne luăm rămas bun.
- Dar......Lacrimile nu se mai stăpâneau, inima îmi batea din ce în ce mai tare, tremuram, vocea...
- Dar, te-am iubit, m-ai iubit, dar s-a împlinit un an de când suntem împreună. Nu îți poți aminti, aici am spus că după un an ne vom lua rămas bun!?
- Eu de ce nu rețin acest detaliu?
- Pentru că nici eu nu mai sunt acel om pe care l-ai cunoscut.
- Nu înțeleg!
- Nu ai ce înțelege. Rămâi cu bine!
M-a sărutat pe frunte. A fost cel mai profund sărut și cel mai nepotrivit. A fost cea mai scumpă clipă și cea mai dureroasă.
Am stat câteva clipe, nu înțelegeam nimic. Dar, ce să înțeleg?
M-am liniștit după  2h și am decis să îmi cumpăr un bilet.
- Un bilet....
Pierdută.....
- Unde vreți să mergeți domnișoară?
- Într-o lume în care să existe soare, aveți bilet pentru o astă lume?
Râsul fals al acelei femei m-a trezit din acel coșmar....
Adormisem pe umărul lui în parcul nostru drag...El era cu mine, mă privea și m-a întrebat:
- Draga mea, de ce ai lacrimi în ochi?
- Unde este ea?
- Ea?
- Știi, gara ...
- A fost un coșmar!
Un coșmar!
L-am luat de mână , am plecat acasă, iar ziua următoare dimineața îmi sună telefonul. Era mama lui.
- Bună dimineața! Poate ar fi trebuit să știi ca fiul meu și iubitul tău a decedat  noaptea trecută în somn.
- Ce se petrecea?. Cum? Poate? Normal că trebuia să știu...
Țipetele mele s-au auzit în toată casa. Mama a urcat în camera mea speriată și mi-a spus:
-Te așteaptă prietenul tău jos....
- Doamne, dar...?
Nimic nu avea prietenul meu, însă eu......
Ziua următoare am fost accidentată....O mașină m-a lovit din plin. Am ajuns la spital, iar visele mele au devenit realitate. Prietenul meu nu a venit două zile să mă viziteze, iar în ziua externării m-a așteptat și mi-a spus:
-M-am căsătorit! Persoana cu, care te-am înșelat îmi va oferi un copil:
- What?
Șocată am plecat, dar mulțumită că am aflat.......
Deci, în câteva secunde viața îți ia totul, dar de ce nu și amintirile?

1 martie...

O zi minunată de început de lună. Sunt fericită. Fericită pentru că trăiesc și mă pot bucura de mărțișoare, de oameni minunați și de prietenii mei foarte, foarte puțini, dar adevărați. Și, cum fericirea mea este atât de mare, iar timpul foarte scurt nu pot să fac decât un singur lucru, și anume să vă urez pe această cale o zi cât mai plăcută, un început de lună minunat și o primăvară frumoasă.

Vocile puterii

      „Cel mai longeviv și mai tânăr purtător de cuvant din România ultimilor ani, Adriana Săftoiu, ne oferă o probă redutabilă de istorie prezentă vorbită, la propriu și la figurat.”(Emil Hurezeanu)
Într-o  seară când mă pregăteam pentru un ultim examen am decis să inspectez și alte rafturi ale bibliotecii. Trecând cu privirea pe la fiecare raft ochii mei au fixat o carte, mai exact „Vocile puterii. De vorbă cu purtătorii de cuvânt”, carte scrisă de Adriana Săftoiu. Am terminat cu examenul și am decis să merg acasă într-o scurtă vacanță. Era ora 5, 5 și ceva  dimineața când m-am apucat să citesc din ea. Am lăsat-o o clipă și am ațipit. Trenul mergea foarte repede, îmi era imposibil să dorm așa ca pe la ora 9 m-am reapucat să citesc.
       Ziariști, prieteni și colegi, pentru puterea de a avea răbdare, cu acest rând începe adevărata poveste sau, mai bine spus mărturisirile unor oameni, unii cunoscuți, alții mai puțin cunoscuți.  Apoi, Adriana Săftoiu povestește cum a scris cartea și cine a ajutat-o . În 2003 a început primele interviuri pentru această carte, iar până în decembrie 2006 a renunțat de cel puțin patru ori să le publice.Într-un final a decis și a publicat totul. Motivul pentru care a considerat că e mai bine să facă cunoscută activitatea purtătorilor de cuvânt de la cele două instituții principale ale statului, Guvernul și Președenția, e mult mai simplu de redat decât motivele pentru care s-a opintit în a face publice aceste interviuri.
Publi, purtătorul de cuvânt poate părea -în percepția publicului- un martir chinuit de comunicatele proprii pe care le prezintă. Aparițiile sale sunt strict legate de acest tip de mesaj, dar purtătorul de cuvânt e mult mai mult decât un prezentator de comunicate oficiale, iar acest lucru poate fi constatat și din aceste interviuri. Bătălia lui se duce, deși nu s-ar crede, mai degrabă cu cel pe care îl reprezintă decât cu presa.  Aceasta este doar o parte din cuprinsul cărții ce mie mi-a atras atenția. De ce? Pentru că, nu de puține ori publicul are tendința de a analiza tot ceea ce vede, de a critica, dar nu și de a încerca să cunoască.
Când voi termina de lecturat voi prezenta una sau doua personaje ce mie mi-au atras atenția.
Cu siguranță, pentru unii această carte nu are niciun farmec. Dar, asta nu contează. Ceea ce contează cu adevărat este că mie imi place și consider că mă ajută din toate punctele de vedere.

Fiecare este responsabil de ceea ce este și ceea ce devine...

Ca la 20 de ani....fara EL

Gata!S-au implinit 20 de ani de cand exist!Cu bune, cu rele am ajuns la aceasta varsta! Ma bucur ca am ajuns aici, avand in vedere si aspectele placute, dar si pe cele neplacute din viata mea. Am invatat in 20 de ani ca nu ma costa nimic daca ma respect!Am invatat sa zambesc cand inima mi-a fost strapunsa!Cand prietenii te injunghie!Am invatat sa cred in mine!Am invatat sa elimin gunoaiele din viata mea!Am facut curatenie! Am invatat sa fluier cand altii se preocupau cum rezist! Nu mi-a fost usor sa ajung aici, dar nu mi-a fost nici greu. Sunt un om puternic, voi fi mereu! Chiar daca unii ma stiu ca pe un copil...de fapt, ei n-au habar ce este in sufletul meu sau ce a fost. Ma analizeaza in functie de situatie, ma critica, ma invidiaza,  rar ma iubesc! Cineva imi spunea candva ca in viata exista maxim 5 persoane care te iubesc cu adevarat! Corect! Jur, ca pana la 20 de ani toti m-au dezamagit! Tatal meu, omul acela puternic s-a lasat invins de moarte! Viata m-a dezamagit! Dar, Dumnezeu mi-a dat putere si am mers mai departe!Voi merge mai departe! Nu regret nimic din ceea ce am facut pana acum! Ba mai mult, tin sa-mi anunt pe aceasta cale atat, prietenii cat si dusmanii ca sunt cat se poate de fericita pentru ca am ajuns la 20 de ani si stiu ce vreau. Stiu destinatia spre care ma indrept!Conteaza! Tot aici multumesc celor ce m-au tratat ca pe un ``nimic`` si celor ce m-au ajutat sa imi recastig increderea in mine! Multumesc celor care atunci cand m-au vazut facand ceva gresit  m-au ajutat sa vad unde  am gresit! Celor ce atunci cand m-am distantat de ei au plecat din viata mea! Mi s-a spus ca dupa moartea tatalui meu m-am inchis, nu am mai comunicat, m-am distanta. Sa fie asta un motiv pentru a nu mai iubi un om? Mi s-a reprosat ca am plecat la Timisoara doar de drag...Serios? Ti-e drag sa stii ca n-ai un tata, ca vrei sa faci ceva cu viata ta si sa te gandesti cat de greu ii este mamei tale si fratelui tau...Ti-e usor? Sa aflii ca fratele tau trebuie operat de inima? Cat de usor este? Pentru oameni nu e usor, dar nu imposibil de continuat! Am plans mult! Si ? Sunt om, am acest drept! Am iubit si am fost mintita. Am gresit? Nu, eu am iubit, nu am mintit! Chiar de am fost mintita nu regret! Nu eu am facut din viata scena de teatrru, ci el! Eu am ajuns aici si stiu cine sunt, ce vreau si incotro merg! Ma simt debusoalata uneori, ce-i drept!Dar, nu cedez! Stiuuuuuu!! Unii urasc aceasta putere la mine! Ar da orice sa ma vada distrusa, poate moarta....dar, ce sa fac...ma caracterizeaza norocul!:D Stiu ca pot mai mult....dar, nu ma rusinez cu nimic ! Sunt mandra de ceea sunt la 20 de ani, iar mama mea e mandra de mine!...Dusmanii? Am asa ceva? Daca am , imi pare rau...nu-mi irosesc timpul sa ii descopar:)) Prietenii? Exista-1 sau 2....Cei care imi dovedesc ca ma iubesc inseamna ca ma accepta asa cum sunt,ceilalti...nu-mi pasa....Am 20 de ani ! Voi trai multiiiiiiiiiiiiii  aniiiiiiiiiii   alaturi de cei ce ma iubesc, dar o sa fie trist pentru cei care ma urasc:))).....Pentru mine trist este faptul ca tatal meu maine ar fi implinit 46 de ani....este trist ca nu a fost aici cu mine...cel mai frumos cadou ar fi fost  sa-mi  vad familia sanatoasa si fericita! Sa spun ``tati``....tanjesc sa strig ``tati`` si sa vad fericirea din ochii tai.....Te voi iubi mereu!!!

Sunt „ prinsă în publicitate”

 În fața mea se afla un pahar gol, o sticla de apă, hârtii, telefoanele și o ciocolată amăruie (o ador)...Cafeaua am terminat-o în 10 minute și cred că în următoarele minute voi mai savura una. Hârtiiii?! Ieri examen, azi examen...Ciudat , la examenul de ieri mă gândeam la cel de azi. Pentru toate există un început, dar și un sfârșit. Dar, eu am omis începutul. Mă trezesc la 7, după o noapte nu tocmai liniștitoare. Cred și eu! După 6 cafele băute ieri...Cine consumă cafea cunoaște sentimentul pe care ni-l oferă cafeaua. Cel puțin la mine sunt două senzații:una de fericire(energie, pofta de muncă) și alta de furie(când am treabă nu-și face efectul, când nu am, mă ține trează). După cafea îmi fac repede un pachețel, mănânc ceva , mă îmbrac și mă îndrept spre Universitate. Cum uit mereu să îmi iau umbrela suport consecințele, însă în dimineața asta nu m-a udat doar ploaia sau zăpada. Am ajuns la Catedrală (mereu ajung cu 1min sau 2 întârziere la autobuzul ce mă lasă direct în fața la UVT) și mă îndrept cu pași repezi spre Universitate. Pe lângă faptul că fulgii de zăpada , care erau mai mult apă nu-mi dădeau voie sa văd mai vine și un „deștept” cu o mașină și mă stropește toată. Super! Toți șoferi mergeau civilizat, „deșteptul” a omis acest lucru...Tipic!Ajung la semafor, se face verde...ce să fac...Trec, nu?! Doar că un alt „deștept” nu înțelege cum stă treaba cu semaforul...După ce am fost udată fără milă era să mai fiu și călcată de mașină, circulând regulamentar! Repet, TIPIC!Urc la bibliotecă, mă lovesc de un tip(și nu e prima dată) îi vărs cafeaua...dar, îmi cer scuze și mă ofer să îi plătesc omului. Acesta îmi zâmbește amical și-mi spune „Ce ai spune dacă m-ai onora cu prezența la următoarea cafea?!” Râd! Îmi spun „Alt nebun!”(numai de nebuni am parte)....Mă privește insistent, iar gestul următor m-a șocat! Mă ia de mână și spune cu o față serioasă „De fapt, ce stăm aici la negocieri...îmi ești datoare, mi-ai vărsat cafeaua!” Într-un final a fost un accident benefic, am cunoscut un om, am vorbit și am aflat un lucru foarte important. La cafea m-a întrebat de ce sunt așa udă, afară nu plouă torențial...Îi povestesc, iar el zâmbește și-mi spune „Uneori mă trezesc dimineața și nu mă recunosc. Ba sunt serios, ba nu sunt, dar sunt conștient că uneori trebuie să mai ies din rutină, altfel aș muri”. Ce voia să spună? „Când mi-ai vărsta cafeaua  am crezut că-mi dai și o plamă...ești serioasă rău....privește...vezi fulgii de zăpadă?Așa trece viața omului și nu te întreabă de ce nu ai râs sau de ce ai plâns”. Am rămas pe gânduri în urma unei discuții de scurtă durată, iar în același timp am văzut că într-o secundă învăț 10 lucruri , iar într-o săptămână nu conștientizez nici măcar unul!. Și acum sunt pe gânduri....scriu, ma uit pe geam cum ninge din ce în ce mai rău, mă gândesc la publicitate, la ultimul examen și la ziua când voi fi în tren spre casă!