Se repetă istoria

E târziu. Mereu a fost târziu. Pentru mine totul a întârziat și am dus parcă asupra mea un blestem ce nu mai ia sfârșit. M-am săturat să fiu omul acela care să dăruiască, dar să nu primească, acela care să zâmbească și de fapt ....Da...Oamenii sunt niște „chestii” cărora nu le pasă decât de ei....Viața e o drăcie care te distruge în fiecare zi, viața este lecția care mi-a pus capac.

Vreau să mă deconectez de la tot, vreau să mă regăsesc... în caz contrar, voi fi învinsă, iar eu nu mă știu decât învingătoare....

Lecție de viață

Lecția de viață este asemenea unei misiuni pe care omul a primit-o la naștere și trebuie să o rezolve pe parcursul întregii vieți.
Fiecare persoană primește câte o lecție în astă viață. Nu de puține ori aud „vai, câte lecții mi-a dat viața asta”.! Nimic în viața asta nu este întâmplător. De pildă, lecțiile de care avem parte pot avea sau nu, un rezultat benefic. Însă, rezultatul acestora depinde doar de noi. Spre exemplu, am întâlnit oameni cu lecții de viață dure, foarte dure și nu s-au dat bătuți.  Au plâns, au suferit, au căzut, dar sunt sunt în picioare. Au rezistat!!!  Dar, și oameni care au considerat că dacă viața le-a dat lecții dure ea nu mai are rost și încep să se distrugă încet, dar sigur.

Dar, lecția ta de viață care e?
Lecția mea a început cu mult timp în urmă, nu-mi amintesc exact când și unde.  Sau, mai bine spus nu îmi amintesc care a fost prima lecție. Însă, știu că una dintre ele mi-a marcat viața și probabil acel gen de lecții ne fac mai puternici, sau ne distrug. Totul depinde de noi. Decesul tatălui meu a fost o lecție dură, a fost cea mai dură lecție, dar eu am ieșit cumva din acea durere și am văzut esența lecției. Am învățat să nu renunț niciodată, pentru că orice sfârșit este un nou început. Am avut tentații să renunț la multe lucruri, dar ceva nu m-a lăsat. Acel ceva a fost voința mea, voința de a învinge și nu de a mă lăsa învinsă. Te poți plânge de nenorocul tău mult timp, dar nu așa va interveni binele în viața ta. Tu ești responsabil de ceea ce faci, de ceea ce simți,  de ceea ce spui. Tu ești arhitectul propriului destin!
Viața mi se pare un test grilă. Dumnezeu îți dă mai multe opțiuni, iar tu alegi, deci nu mai e Dumnezeu responsabil de alegerile tale. Și, cum  în lumea în care trăim este  foarte dificil să alegem, noi, oamenii, ne grăbim și luăm deciziile mai puțin bune.
Așadar, atenție! Nici eu, nici ei, nici Dumnezeu, nimeni de fapt, nu este responsabil pentru ceea ce pățești tu. Tu,doar TU ești stăpânul tău!!!
Iar, dacă urmează să mi se spună ”Greșești”!! Ei, bine!  Această greșeală m-a ajutat să fiu ceea ce astăzi sunt și sunt fericită....
Ești ceea ce vrei să fii!

Momente din viață

        Momentele din viața noastră rămân asemenea unor monumente ce vor fi făcute scrum, sau nu.  Îmi amintesc de mine în trecut, de acea persoană mai mult tristă, prinsă în ghearele unui monstru.
                                                                                  Brusc, am realizat cât de important este să zâmbesc, să trăiesc, să deschid ochii și să-mi dau seama că  acum responsabilitatea este ceva ce trebuie manifestat și față de cei din jururl meu.  Sunt momente în care retrăiești clipele trecutului, însă nu mai au valoarea aceea. Cu ochii ațintiți spre viitor și totuși, trăind prezentul mi-am reamintit că acum, aproape un an mi-am schimbat viața. De fapt, viața mi s-a schimbat cu multă vreme în urmă, însă schimbarea din acea luna de mai, din acea zi de 26 mi-a adus noroc. În urmă cu un an viața mea devenise un munte de grăsime, eu devenisem un balon, gata să se spargă. Teama de medici m-a costat, dar voința m-a ajutat. Nu mi-a fost prea ușor să mănânc 200g/zi, dar nici prea greu, ținând cont de faptul că nu mâncam în exces, deci...lucrurile nu au fost mega dificile, dar nici floare la ureche.
Dar, ce mai contează? Când te gândești la tine, la sănătate și chiar mă motiva trecutul meu să redevin omul ce am fost. Omul acela plin de energie, de curaj, de frumusețe. Pierdusem totul, doar din cauza greutății. Azi, însă lucrurile s-au schimbat. Nu azi, ci de un an, dar, având în vedere faptul că mai e puțin și se împlinește un an de când mi-am schimbat stilul de viață, mănânc și trăiesc sănătos. Asta am învățat! Asta vreau să transmit și altora. Pentru că, deși nu eram obeză, dar fiind și scundă nu aveam avantaje prea mari, mă simțeam dată la o parte. Genul acesta de oameni au de suferit. Din păcate, nu-și dorește nimeni kilograme în plus, unii avem probleme care trebuie luate în mâini devreme, la alții problema este programul. Eu, de exemplu îmi făceam griji cum o să mănânc ciorbă, friptură și salată la ora 14, dacă sunt la facultate. Sunt persoane care lucrează, au un program plin, dar mesele se pot decala, pot fi înlocuite, prin urmare , nu este imposibil.

O mare greșeală este înfometarea. Slăbim 5kg în 3 luni și punem 10kg într-una singură. Foarte multă lume mă întreabă cum am slăbit. E adevărat, am ținut un regim alimentar pe o perioadă de 3 luni foarte strict, dar nu doar acel regim, ci și sport. N-am fost la sală, dar am făcut camera spațiu de zumba, de alergări, abdomene etc.  E adevărat, nu doar camera mea devenise spațiul unde-mi desfășuram activitatea, ci și camerele de hotel. Anul trecut , fiind în practică la București îmi făceam sute de griji că mă voi îngrășa, despre cum voi mânca. Eiii....n-a fost problemă.  Mâncam și dansam. Chiar mi-e dor de acele zile.
Ăsta e doar unul dintre momentele ce mi-au schimbat viața, ce m-au schimbat. Cu siguranță, fiecare   vârstă are farmecul ei, problemele ei, dar, până la urmă asta e viața.

Unui om îi este mai ușor să înțeleagă anumite lucruri dacă îi sunt împărtășite cu drag.

Întreaga viaţă fizică funcţionează în concordanţă cu legile naturale. În clipa în care-ţi aminteşti aceste legi şi le aplici, stăpâneşti viaţa la nivel fizic. Ceea ce ţie îţi pare a fi pedeapsă - sau ceea ce numeşti rău sau ghinion - nu este altceva decât o lege naturală care se manifestă.

Dulce mai e povara cadourilor

Încă de pe vremea copilăriei iubeam cadourile. Fie ele de dimensiuni mari sau mici, pe mine mă mulțumeau toate.  Ajunsă la vârsta de 20 de ani gusturile s-au schimbat. Îmi place să primesc cadouri, poate și de aici numele de „omul cadourilor”, însă lucruri simple, lucruri mărunte.  Acum că am văzut aceste minunate produse de pe cadouri Emma am decis să-mi sun prietenul și să-i reamintesc că supărările provocate au un preț. Am decis și prețul! Un ceas de mână, un portofel și o trusă de fard!?. Până la urmă,  nu este cine știe ce?!
 Hmmm!! Ar fi fost prea simplu să am doar eu pretenții. Prietenul meu a spus: „Te voi suna în cinci minute”. Normal, mă cuprinsese o fericire de parcă mi s-ar fi îndeplinit dorința.

 Îmi sună telefonul, iar discuția  a avut traseul următor:
”Spui că supărările ce ți le aduc au un preț?!Ok! Uită-te pe acel site care ți-a dat idei de cadouri și vezi că sunt și pentru bărbați”
”Poftim? (zic eu) . Câtă nerușinare, de parcă eu îl supăr zilnic. Uite, eu te supăr mai rar, deci la tine un singur cadou. Ce spui?”
”Decât deloc! (spune el). Vreau butoni de argint. Iar, acum trebuie să merg la muncă, te sun când am timp. Sper că ai înțeles mesajul!”

Am rămas șocată. Dar, știu cum voi scăpa.Am să-l provoc pe el să mă supere și altfel eu nu voi da nimic, deși n-ar strica un mic,  cadou .  Poate că îi voi face o surpriză chiar pentru o zi petrecută împreună. Cred că un nou ceas de mână l-ar încânta. El e la fel ca mine. Se bucură și de cele mai mărunte lucruri. De fapt, amândoi suntem ca două pahare de cristal. Împreună stralucim puternic de fericire.
Și cred că voi renunța la egoism și-l voi ruga să analizăm produsele Emma.  Nu ne-ar strica în casă o vază, o statuetă etc.
Stând acasă fără să mă deranjez, să-mi bat capul cu diverse produse din  toate magazinele, pot frumos să mă relaxez, căci produsele sunt livrate în 24h. Nu-i așa că e frumos?
Și, chiar surpriza pentru iubitul meu va ajunge imediat, trebuie doar să mă decid.
Produsele de pe Cadouri Emma îți face viața mai frumoasă și liniștită.


Acest articol a fost scris pentru :

Campania Cadouri Emma (blogawards 2013)

Dar din dar se face rai

 Zi de zi aud vorbindu-se  despre  diverse campanii care aduc fericire și zâmbet oamenilor. Stând  la semafor așteptând  să apară culoarea verde pentru a putea traversa mi-am amintit că urmează ziua de naștere a unui bun amic. Și, ce este mai frumos decât un cadou minunat dăruit din toată inima? 

Iar, cum amicul meu este un devorator de cărți am decis că acestea reprezintă cadoul potrivit,  două cărți! Dar, ce cărți? Prietenii adevărați știu ce sa dăruiască și cum să primeasca. Cum eu am devenit o fericită prin campania „E usor să dăruiești” pentru că ma delectez cu diverse produse, de la literatură la grădinărit, mi-am propus să-i ofer două cărți de care are nevoie și pe care le va gusta din plin.
Cărțile sunt mici, atât din punct de vedere al formatului , cât și al numărului de pagini, poate fi purtată oriunde, oricând.
Oamenii in general au nevoie de sfaturi și de prieteni, iar cărțile pot fi și una și alta. Ce va spune prietenul meu când va primi  două cadouri diferite din punct de vedere al conținutului?  Bărbăție și dietă? Hmmm!! Sunt curioasă să-i vad reacția!

Cum nu e greu să primești, nici prea dificil nu e să dăruiești. Trebuie doar să-ți cunoști destinatarii. Dar, eu am avut un noroc nemaiîntâlnit. Nu numai că îmi cunosc foarte bine destinatarul, dar am avut și de unde să aleg!






Acest articol a fost scris pentru  campania:

E usor sa daruiesti! (blogawards 2013)

Nu vei afla...

Si nu vei afla, si nu vei stiiiiiiiiiiiiiiiii......
Cand cineva are nevoie de tine nu vei afla pentru ca ai fost suficient de egoista incat, sa nu iti mai solicite cineva ajutorul...Nu vei afla drumul cand vei fi pierduta, nu vei afla.....Nu vei afla ce este tristetea pentru ca te va cuprinde imensa dragoste a lui...Dragostea ce te va infasura ca o patura...Nu vei afla cand vei gresi pentru ca, el te iubeste atat de mult uitand sa-ti spuna ..Motivul pentru care ai stat atata timp prinsa in amintiri, nu-l vei afla...
Nu vei afla cum si de ce a aparut in viata ta...Dar, vei afla ca viata ta s-a schimbat. Ca tot ce era intunecat a prins culori nebanuite....

Dar, daca ai afla totul dinainte care ar mai fi farmecul vietii?

Lucruri simple

Nu caut nimic. Lucrurile simple imi sunt de ajuns. Și, totuși, lucrurile simple se complică într-o singură clipă. Ciudat, dar adevărat. Te simți uneori cel mai simplu om doar că nu mai ști ce înseamnă simplitatea, iar asta nu e bine. Dar, ce înseamnă simplitatea până la urmă? Pentru unii simplitatea este asociată cu urâtul, pentru alții este exact opusul. Mă cuprind 1000 de întrebări, dar este inutil să mi le adresez, căci nu găsesc răspuns. Cred că pe sentimentele mele a fost pusă o parolă pe care am uitat-o până și eu. Am vrut să scriu asta de săptămâna trecută, dar m-am luat când cu una, când cu alta și am uitat. Era o zi de luni. O zi frumoasă , călduroasă. Mi-am luat geanta și mi-am zis:merg acasă!  Am plecat, am luat autobuzul, dar până să ajung la gara de unde mi-am achiziționat biletul m-am lovit de niste țigani, care nu voiau altceva decât niște bani pe care nu eram dispusă să-i ofer sub nicio formă......Evenimentul nu s-a sfârșit aici, dar nu asta contează, ceea ce vreau să spun este că în tren am dat peste o minunată femeie, care mi-a dat un  sfat foarte bun , zic eu. Vorbeam despre ocupația mea, despre ceea ce cred eu la 20 referitor la  țară etc și mi-a spus câteva lucruri din povestea ei, printre care și faptul ca și-a pierdut tatăl la doar 16 ani....În fine, sfatul sună așa:„Indiferent de ceea ce vei face în viața asta, în țara asta să nu te pierzi pe tine. De multe ori suntem tentați, și mai  ales voi, tinerii să munciți, să dați totul din voi, iar apoi să fiți dezamăgiți, pentru că vreți ceva , dar nu obțineți acel ceva. Puținii tineri care mai vor ceva de la ei sunt călcați în picioare de șefi etc. Dar, ceea ce vreau să îți spun este să nu te pierzi niciodată”.

Deci, zilele simple sunt de fapt complicate? Nu, tot ceea ce vrem noi devine complicat sau rămâne simplu. Noi suntem arhitecții propriului destin, propriilor zile.

"sfaturi pentru relatii"

Cu trenul fug amintirile

Totul a început într-o zi de vară. Doar o simplă zi de vară. Nimic nu durează o eternitate. Totul moare, totul se stinge, noi murim în fiecare zi câte puțin.  Ploaia îmi bate în geam, țipetele copiilor le aud parcă de undeva de departe și niște vorbe aruncate în grabă. Un bagaj de amintiri. Ne-am cunoscut încet, încet, puțin câte puțin, dar ne-am pierdut într-o clipă.  Privesc picăturile de ploaie ce îmi lovesc geamul parcă intenționat. Nimic nu se întâmplă fără un scop. Dar, care este scopul amintirilor în viața noastră? Care este scopul oamenilor în viața noastră? Care este scopul nostru într-o lume ca aceasta?
Au trecut ani buni de când nu ne-am vorbit, ani buni de când nu ne-am privit, ani.....Și, după atâta timp....Când ne-am reîntâlnit ne-au cuprins emoțiile ca la început. Inima așa tare se zvăcănea în pieptul meu de parcă voia să-mi părăsească trupul. Obrajii au prins culoare ca și cum aș fi băut vin o zi întreagă. Mi-ai întins mâna ta și mi-ai șoptit încet „Să mergem draga mea. Aici nu mai e nimic de făcut!”
- Dar......Nimicul acesta a prins valoare!
- Să mergem!
Am plecat pe un drum necunoscut îmbrățișați, iar la capătul acestui drum ne aștepta o surpriză de proporții.
- Pășește, pășește  nu-ți fie teamă...
- Unde mergem?
-  Acolo unde ar fi trebuit să te urmez de la început.
- Unde?
-  În lumea ta, ar fi trebuit să te urmez și să-ți fiu alături mereu așa cum ți-am promis nu să fug ca un tembel de iubire
Am izbucnit în râs, nu înțelegeam, ne-am iubit o viață întreagă. Oare, ce spune acest om?
- Dragul meu, încotro?
- Mai este puțin de mers...așteaptă și ai să vezi.....
În sfârșit! Am ajuns într-un loc vizitat din când în când, dar nu un  loc potrivit pentru doi îndrăgostiți. O gară.Gara din care plecam și în care ma reîntorceam des. Nu este un loc pentru îndrăgostți, dar este locul meu și al lui. Locul în care ne-am cunoscut și în care ne-am pierdut.
- Ce facem aici?
- Îți amintești ziua în care ne-am cunoscut?
- Da, cum aș putea să uit?!
- Draga mea e timpul să ne luăm rămas bun.
- Dar......Lacrimile nu se mai stăpâneau, inima îmi batea din ce în ce mai tare, tremuram, vocea...
- Dar, te-am iubit, m-ai iubit, dar s-a împlinit un an de când suntem împreună. Nu îți poți aminti, aici am spus că după un an ne vom lua rămas bun!?
- Eu de ce nu rețin acest detaliu?
- Pentru că nici eu nu mai sunt acel om pe care l-ai cunoscut.
- Nu înțeleg!
- Nu ai ce înțelege. Rămâi cu bine!
M-a sărutat pe frunte. A fost cel mai profund sărut și cel mai nepotrivit. A fost cea mai scumpă clipă și cea mai dureroasă.
Am stat câteva clipe, nu înțelegeam nimic. Dar, ce să înțeleg?
M-am liniștit după  2h și am decis să îmi cumpăr un bilet.
- Un bilet....
Pierdută.....
- Unde vreți să mergeți domnișoară?
- Într-o lume în care să existe soare, aveți bilet pentru o astă lume?
Râsul fals al acelei femei m-a trezit din acel coșmar....
Adormisem pe umărul lui în parcul nostru drag...El era cu mine, mă privea și m-a întrebat:
- Draga mea, de ce ai lacrimi în ochi?
- Unde este ea?
- Ea?
- Știi, gara ...
- A fost un coșmar!
Un coșmar!
L-am luat de mână , am plecat acasă, iar ziua următoare dimineața îmi sună telefonul. Era mama lui.
- Bună dimineața! Poate ar fi trebuit să știi ca fiul meu și iubitul tău a decedat  noaptea trecută în somn.
- Ce se petrecea?. Cum? Poate? Normal că trebuia să știu...
Țipetele mele s-au auzit în toată casa. Mama a urcat în camera mea speriată și mi-a spus:
-Te așteaptă prietenul tău jos....
- Doamne, dar...?
Nimic nu avea prietenul meu, însă eu......
Ziua următoare am fost accidentată....O mașină m-a lovit din plin. Am ajuns la spital, iar visele mele au devenit realitate. Prietenul meu nu a venit două zile să mă viziteze, iar în ziua externării m-a așteptat și mi-a spus:
-M-am căsătorit! Persoana cu, care te-am înșelat îmi va oferi un copil:
- What?
Șocată am plecat, dar mulțumită că am aflat.......
Deci, în câteva secunde viața îți ia totul, dar de ce nu și amintirile?

1 martie...

O zi minunată de început de lună. Sunt fericită. Fericită pentru că trăiesc și mă pot bucura de mărțișoare, de oameni minunați și de prietenii mei foarte, foarte puțini, dar adevărați. Și, cum fericirea mea este atât de mare, iar timpul foarte scurt nu pot să fac decât un singur lucru, și anume să vă urez pe această cale o zi cât mai plăcută, un început de lună minunat și o primăvară frumoasă.