S-a terminat!

Dupa zile lungi de sociologie si etica s-a terminat. S-a incheiat un capitol, dar incepe altul, de fapt in fiecare zi incepe  sau reincepe cate ceva . Asa incet, incet s-a dus primul an de facultate. Nici nu am realizat cat de repede s-a scurs timpul, dar asta nu inseamna ca ma mira. M-am obisnuit ca timpul sa treaca pe langa mine, iar eu abia sa realizez. Face  parte din viata mea. E timpul sa ma reintorc acasa nu pentru mult timp, dar atat cat este ma voi bucura de el. Ma voi bucura de fiecare  CLIPA petrecuta alaturi de cei dragi. Asta am invatat in acest an de facultate sa ma bucur si de cel mai scurt timp petrecut alaturi de oamenii pe care-i iubesc. Am plans, am ras, am invatat sa merg inainte, chiar daca adormeam cu lacrimi pe fata,  m-am ridicat.
Chiar daca sunt amintiri care nu-mi dau pace incet, incet le ingrop alaturi de acei oameni care m-au lasat cu ele. Poate ca pana acum doua saptamani nu mi-am dorit sa scap de ele; nu puteam  renunta pentru ca mai existau sperante, dar in urma unei vesti am decis sa las dracului totul acolo , caci daca asa a fost sa fie , inseamna ca s-a intamplat cu un scop. Da, adevarat! Daca nu se intampla probabil, de fapt mai mult a sigur nu mai ajungeam sa-mi termin primul an de facultate unde mi-am propus candva, exista riscul sa ma limitez doar la strictul necesar, iar putin, cate putin sa-mi dispara ambitia, visele si dorinta de a  urca pe treptele societatii. Ramaneam prinsa acolo cu acele persoane incapabile sa-si doreasca  si as fi devenit ca ele. Pentru ce? Pentru ce sa-mi fi distrus eu viitorul ? Pentru a-l construi pe al altora?
Pentru nimic...In urma acestei experinte , in urma acestui an am avut timp sa meditez, sa-mi dau seama si sa nu renunt. Credeam ca NU POT, dar trebuia sa ma regasesc odata...stiam eu ca nu pot renunta asa usor la mine si de fapt asta e cel mai important sa nu renunti la tine si sa inveti sa renunti la altii, caci in caz contrar vei regreta. Daca am intrat in hora voi juca pana la capat.

S-a sfarsit cu acea dezamagire inutila , dezamagire provocata de un ``om inutil``. Da, s-a sfarsit...cu dezamagirea, cu sesiunea....si a inceput VACANTA...asa ca:


VACANTA PLACUTA!!!!

Pustiu...

Habar n`am ce mai vreau... M-am saturat sa tot primesc vesti care sa-mi spulbere orice speranta, orice zambet....Si ma intreb ce zile vor mai urma? Nimic din ce am nu-mi displace, dar nu inteleg de ce mereu platesc  si pentru ce? As fi bucuroasa sa pot trece peste anumite socuri, dar cum sa fac asta daca nu e zi in care sa nu primesc? Cum?  Ma intreb pentru ce tot platesc atat? Imi e asa dor.... imi e dor de acele zile....si cel mai aiurea este sa pierzi..Ma simt invinsa...putere nu mai am sa lupt pentru ceea ce-mi doresc, pentru ca nu voi mai avea vreodata  ce-mi doresc..Pierd azi, ieri, maine...pierd azi, maine si tot timpul ....Why?...De ce nu pot sa si castig? Jur ca incerc sa trec peste tot ...dar cand cred ca reusesc atunci ma prabusesc, lacrimilor nu le pasa de mine....sufletul meu e bucati, bucati.....oare va mai fi vreodata intreg?....Mi-am promis...dar , cum sa fac?  A mia oara m-a invins viata...si cat mai traiesc are timp sa ma faca cenusa:(

Pana aici

Ma intreb de ce nu-i mai da timp...Da....Dupa toata ziua de ieri...care dupa ce ca a fost de nimic....Cum este viata asta a omului...Ma intreb azi ce va mai urma?
Pentru ca ieri s-au petrecut destule....da...se pare ca sunt o ghinionista, o blestemata.....Mda...ghinioanele mele, satisfacerile altora, iar norocul meu( destul de putin) sa fie invidia altora?..Este, cu siguranta....Dar.....Ce-mi pasa...Mintea mea este prea ocupata cu ultimele 2 examene....nu-mi mai pasa de nimic....am o perioada destul de urata ca nu mai vreau sa aud de nimeni, pe nimeni......perioada asta ...o sa trec peste ea...cand o sa fiu inconjurata de familia mea.....E singura care ma intelege....Adevarul este ca in urma discutiilor cu un foarte bun prieten am realizat ca mai bine dormi o viata decat sa stai si sa-ti pierzi timpul cu altii.....
De azi am de munca...de invatat....2 examene...s-am plecat..:D

O dimineata sociologica!

Da, chiar o dimineata cu sociologie..Seara a fost tot sociologica...:D....Azi la ora 14 am examen la sociologie.....serios cand am luat cursurile si am citit mi se parea ca nu stiu ce citesc...de fapt, asa era...nu avea habar ce citesc si ce vreau sa retin....Dar, dupa o munca foarte grea, dupa doua zile si aproape doua nopti pierdute am retinut ceva...si cred ca destul de util...Nu-mi pasa de rezultat la examen, pentru ca este posibil sa incurc foarte multe lucruri, dar plec optimista ...cel putin stiu ca nu am stat aiurea....In urma acestor zile m-am decis sa ma apuc sa citesc filosofie politica...Nu stiu de ce si cand, dar imi doresc....Pana atunci sper sa trec examenul si sa ma pot concentra la cel de ETICA....pentru mine acesta este CRIMA SI PEDEAPSA....Cand  nu-mi place un lucru nu pot sa-l fac...urasc sa fac ceea ce nu-mi place..De ce? Pentru ca nu am rezultatele dorite....Mda....de la sociologie la etica....Am in cap numai clase, caste, laicizare, grupuri...etc,etc....am ceva:))....Ca sa nu mai scriu doua articole voi voi baga  2 in 1.....
Se spunea pe timpuri ca fara prieteni nu poti trai....serios? Uite, oamenii pe care eu ii credeam prieteni s-au dovedit a fi niste ``chestii``care merita sa le trimiti la dracu....da....Cand am ajuns in Timisoara, de fapt si de drept , cand am inceput o viata aici alaturi de alte persoane pe care le cunosteam...lucrurile erau frumoase, linistite...In timp.....nimic din acea liniste si frumusete nu s-a pastrat...Nu ma mira,...Mereu am fost convinsa de cei ce ma urasc,...si au inceput a ma urai si acei ``presupusii``prieteni...Nu-mi pasa...Serios , am ajuns la stadiul in care nu-mi pasa.....Chiar nu am nevoie....Ma bucur ca am o relatie buna , foarte buna cu mama mea si ii pot spune totul, relatia pe care o aveam cu tatal meu...este asemanatoare cu cea pe care o am in prezent cu fratele mamei si tatal ei....Ce-i drept nu-l poate inlocui unchiul pe tatal meu, dar sunt fericita ca pot sa vad in el ceea ce am pierdut acum un an.....Da, cam asta e cercul meu de prieteni adevarati, restul ....poate unii dintre ei inca mai au calitatea de prieteni adevarati, dar altii nu au ezitat o clipa sa-mi arate ca nu valoreaza nimic, motiv pentru care nu ma afecteaza daca vorbesc sau nu cu mine, daca ma urasc sau nu, daca  trec pe langa mine ca pe langa via culeasa sau daca au nesimtirea  sa-mi adreseze ``Vaiii, ce rau imi pare....!!!Vai, dar ce faci!...etc, etc``...Am devenit imuna...nimic nu ma mai impresioneaza....Si ma bucur ca am devenit asa, pentru ca altfel aveam mult de suferit...asa ca....Prietenii adevarati....nu exista...Cu exceptia parintilor si fratilor... eu nu cunosc altii.....

E posibil sa mai am greseli, dar oboseala isi spune cuvantul.....

Din nou....

Ma simt nespus de rau.....simt ca ma sufoc, vreau sa fug....vreau sa uit....Am avut o noapte agitata...din nou aceleasi vise urate.....din nou aceleasi zile triste...Ma intreb de ce mai exista acele zile....M-am saturat de toate si de toti, de oameni falsi, de prieteni care nu fac altceva decat sa ma injunghie pe la spate....Inainte totul era altfel.....Nimic nu mi-as dori mai mult decat sa dau o clipa timpul inapoi...Credeam ca sunt o invingatoare, dar sunt o invinsa...M-au prins asa tare toate ca nu stiu pe unde sa ies.....Daca intr-o zi voi disparea...voi fi mai fericita....N-as mai simti ce simt.....Ma tot lupt....dar degeaba.....Este o lupta in zadar....asa ca...MA DAU BATUTA...pentru ca Nu MAI POT....m-am saturat sa tot aud ca va fi bine.....Urasc sa aud asta...nimic nu e bine...viata mea e mai mult decat ......Urasc soarele asta.....nu ma ajuta cu nimic,....si nu imi pasa ..........Nu ma pot concentra pe examene , mintea imi sta in alta parte...si ma urasc pentru ca dupa atata timp.....cum e posibil...aiureli..

Plimbarea mult dorita...

Cred ca fiecare dintre noi isi doreste un lucru foarte mult. Eu de exemplu imi doream de foarte mult timp, dinainte sa ajung in Timisoara sa  ma plimb seara pe malul Begai ...Mi-as fi dorit sa fi fost acolo , langa mine...sa privim impreuna stelele, dar....Nu ai fost tu.....a fost Simona....Visam la aceasta plimbare seara...Nu e mare lucru, pentru unii ...asta e nimic, dar pentru mine...a fost ceva minunat....Si cum sa nu fie? Stateam  pe malul apei, priveam cerul, imi doream sa gasesc o stea careia sa ii pun un nume, apoi incet mi-am indreptat privirea catre apa...Aerul cald ma linistea, imi oferea sansa sa imi pun gandurile in ordine...Luminile ce se oglindeau in apa au devenit brusc sursa mea de inspiratie...A fost o seara frumoasa....Cu ochii atintiti catre apa, gata sa lacrimez....ma gandeam la acea seara si ...ultima, cred...cand am fost la Herculane...Plimbarea pe acel pod, vantul cald, zambetele noastre, promisiunile...dar, mai ales....iubirea...Este adevarat a trecut mult timp si trebuie odata sa trec peste....sa nu ma mai mint, sa uit, sa zambesc...sa fiu frumoasa, dar, cum sa fiu frumoasa daca nu sunt fericita? Acum , probabil apare intrebarea...unde este frumusetea daca in minte ai numai lucruri triste?  Poate ca in lucrurile triste este fericirea, sau poate acolo a ramas...zambetul meu, frumusetea mea ....te-ai gandit vredata ca vei ramane marcat de anumite evenimente din viata ta? Eu nu....Si credeam ca sunt puternica, dar...nu sunt asa puternica...Nu ma victimizez...pentru ca ,chiar daca nu sunt asa puternica am reusit sa fac lucruri pe care persoanele cu mai putine griji..nu au reusit..Poate nu au vrut....Nu am de unde sa stiu....Mi-as fi dorit ca plimbarea mult dorita sa fi fost cu tine...sa fii alaturi de mine, sa ma incurajezi.....mi-as fi dorit...macar amicitie sa fi ramas din totul...macar din respect pentru timpul investit....Hmmm!!Poate sunt eu rautacioasa....Mi-as fi dorit sa stau sa vorbesc cu cineva care sa ma asculte si sa-mi spuna ceea ce tatal meu imi spunea: ``toate lucrurile se vor imbunatati``..dar, nah...cer multe(sunt pretentioasa) ...Unde sa gasesc eu asemenea oameni, cand nu cunosc decat 3-4 ...si-n plus cum sa obligi pe cineva sa stea langa o pustoaica....Daca iubirea noastra nu a fost atat de puternica sa ma asculte, de ce ar face un om care nu are habar cine sunt, ce sunt...asta?....Si...intr-o seara asa frumoasa....M-a prins plimbarea de aseara....As vrea sa se repete...si , poate intr-o zi voi face dintr-o plimbare ...una in care tu sa nu mai poti exista...in care sa fie un nou El....sau poate nu?....Nimic nu poate fi mai frumos decat sa privesti luna plina, stelele....martorii nostri....sa asculti apa.....sa simti adiere vantului si doua maini ce-ti cuprind fata ....insuflandu-ti speranta , zambet, putere, prietenie, caldura...........


Si nu sunt trista.....Dar, a fost minunat....

Surpriza!!!

Surprizele in viata mea apar zi de zi....placut sau nu, cert este ca isi fac aparitia .....Ieri...din fericire am avut o surpriza placuta.....am trecut un test( nu vorbesc de un test suprem...destul de simplu, chiar) pe care puteam sa jur ca nu-l voi lua. Mai mult de atat, joi cand l-am dat am iesit din sala cu ochii in lacrimi si cu o furie pe mine, caci nu concepeam faptul ca am uitat atatea lucruri...Imi faceam morala in sinea mea si ma gandeam ca nu am ce cauta la Jurnalism...Atat de dezamagita..Apoi, am decis sa nu clachez ``E doar un test, o sa fie bine!``...Urasc partea cu o sa fie bine, dar ce era sa fac...ma autosugestionam ...e ca si cum ai vedea unul mort, plin de sange si o alta persoana langa ea mintindu-se ``o sa fie bine``...Cum sa fie bine, daca el e mort?....Mda...nu am inteles niciodata partea cu ``o sa fie bine``....De abia acum am vazut ceva, ceva.....Dezamagita si convinsa ca voi pica testul mi-am luat cartea si mi-am zis: ``Daca il pic acum, data viitoare voi fi felicitata, nu voi avea nicio greseala``...Ciudat, nu?....Dar, surpriza...L-am luat! Nu-mi venea sa cred...Mult timp am fost dezamgagita  de faptul ca ma omor sa fac ceva si nu-mi iese nimic....Nu de putine ori am simtit ca muncesc aiurea, ca nimeni nu apreciaza munca mea....Raposatul de taica-miu imi zicea ``Adi va veni si vremea sa fii apreciata, nu dispera``.....Cum spuneam nu a fost extrem de greu acel test, dar problema era ,este si va fi ca daca nu lucrez UIT.....Imi place sa invat si ma ambitionez si mai  tare cand cei din jurul meu sunt multumiti, chiar daca putin, dar sunt....Acum sunt asa debusoalata cu ochii umflati in cap.....m-a prins ora 01:30 citind la o carte...si abia astept sa termin cu sesiunea...sa imi iau si alte carti...Ador  sa intru in lumea cartilor, sa invat de la acele personaje....dar, cand ma apuc de o alta si o alta carte...parca nu mai stiu nimic....Test trecut....acum Examene luate.....va fi bine sau nu, cert este ca pot si nu renunt  :D :D

Cand a inceput si cand s-a terminat?

Ma intreb si azi dupa 9 luni, aproape 10 cand a inceput si cand s-a terminat.....Sunt zeci de seri de cand s-a terminat, de cand am plecat....degeaba....Unde este tratamentul? Unde este remediul? Nu e seara in care dorul sa nu puna stapanire pe mine..Si, de ce? De ce doar pe mine?Tu esti cuprins in valul iubirii....sigur nu imi mai sti nici numele....Nu mai sti nimic de mine...Mi se pare incorect ca Dumnezeu sa ma pedepseasca doar pe mine, iar pe tine sa te premieze....De ce? Tu ai fost cel care ai gresit, iar eu cea care a platit? Unde-i corectitudinea?  Ba mai mult....sa stai seara de seara si sa te uiti la luna, la stele...la habar n`am ce si sa te gandesti la o persoana care ti-a infipt cutitul in inima...este deja prea mult..esti prea norocos....Ma intreb daca sti cum este ca atunci cand ai nevoie de un om ca de apa el sa te minta, sa te insele, sa te jigneasca...?si...fara motiv....Ai ideee de cate ori am vrut sa fug undeva departe sa nu mai aud de nimeni, de oameni, de tine, de voi....Unde?Unde-i acel Dumnezeu care-i ajuta pem toti? Din cate imi amintesc pe mine m-a uitat/....si de ce?....Cu totii gresim, dar de ce platim doar unii?  Ma simt rapusa din nou de acelasi sentiment de neputinta....de un dor pe care nu il voi putea explica vreodata, deoarece nici ceea ce am simtit  si simt pentru tine nu am putut explica, caci daca ar fi explicabile sentimentele nu ar mai exista.... Cand imi amintesc de tine...o fac din toata inima si cu tot dragul, dar cand ma gandesc cat de mult  m-ai ranit, m-ai lovit.....te urasc....Sunt zile cand imi doresc sa sufar de amnezie ....au fost nopti cand mi-am dorit sa nu  ma mai trezesc ,.....stiu....e gresit ceea ce vreau, dar cand imi amintesc de tine, lacrimile nu tin cont si isi fac loc pe obrazul meu.....Nici nu mai stiu de cand nu am mai zambit din si cu toata inima....nici nu mai cred ca voi mai putea iubi din si cu toata inima......mi-am irosit timpul si sentimentele....Am investit intr-un vanzator de iluzii ,ceea ce puteam da altor persoane demne .Un om  care m-a facut sa cred, ca atunci cand lumea ma va lovi va fi aici cu mine, langa mine. a primit mai mult decat  avea nevoie ...de ce?....Oare , ce suflet sa am sa ma mai gandesc la un mincinos....?Oare mai exista om caruia sentimentele sa nu i se stinga in atata timp....oare?...Cate intrebari as pune, dar cand ma gandesc ca nimeni nu imi va raspunde......Nimeni nu poate raspunde in locul tau, cum nimieni nu poate fi ca tine....Dar , daca vreodata roata se va intoarce si iti vei aminti de acel om caruia i-ai intors spatele intr-un moment destul de dur ...ma tem ca nu voi putea ierta.....si ca voi calca pe sufletul tau cu toata greutatea si din tot sufletul asa cum ai facut tu...Nu-mi va pasa daca am promis...sau nu...daca te-am iubit....dar pana acolo mai este cale lunga....Nu am un suflet asa negru , incat sa uit in cateva secunde.....daca cineva m-ar ajuta sa scap de aceasta durere , parca interminabila.......probabil ca acela va fi DUMNEZEU....

O viata noua...

Hei! M-am apucat de treaba. Ultima data cand am scris am fost dezamagita de anumite persoane, dar deja ma simt minunat, caci fara sa-mi dau seama ma detasez de ei...si...chiar nu-mi pasa....Ma simt norocoasa pentru ca traiesc, pentru ca in ciuda problemelor am reusit sa ma mobilizez, sa accept, sa infrunt......si ma simt mai mult decat norocoasa pentru ca am inceput o noua viata......Vreau sa am grija de sanatatea mea si de mine, vreau sa ajung pe culmi neatinse....Nu-mi mai pasa nici de oamneii care ma dezamagesc, care ma urasc, care ma vor la pamant....nu-mi mai pasa...Chiar daca ducem o viata impreuna ...nu-mi pasa....Si, de ce? Pentru ca nu-mi plac prefacutii, cei care ``vai, ce rau imi pare de tine.....vai, cum sa te ajut?``..Aiureli,....astea sunt de fapt ``vai, ce bine-mi pare``....Dar, ce imi pasa....Imi plac oamenii maturi, care stiu sa-si asume responsabilitatea....cei care suporta consecintele......De fapt....imi plac OAMENII....Imi plac oamenii....mai buni ca mine....ador sa am oamenii mult mai buni ca mine....pentru ca ei ma ajuta sa realizez ca trebuie sa ajung unde mi-am propus....Ei ma ajuta sa lupt ....Si cel mai important....de la ei pot invata lucruri utile.....prefacutii nu au loc in viata mea.....Nici vorba.....Ma simt o norocoasa...chiar daca de cele mai multe ori ghinionul nu m-a ocolit.....Si ma simt minunat pentru ca indiferent ce va urma....in viata mea...stiu ca sunt un OM.....si chiar de au mai ramas foarte putini.....Ii voi cauta......si de vom fi putin ,..nu-i bai.....Vom avea ce altii...niciodata nu vor putea obtine....DEMNITATE.....